E=mc2
Forum de discutii libere
Subiecte din
Stiinta - Filosofie-Religie
Prezentari de subiecte tangentiale
Paranormal - Astrologie - Minuni geografice
Sfaturi practice
Meditatii online pentru bacalaureat
|
Nou pe simpatie:
Alexanndra1994
 | Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
24 - 43 ani |
|
|
E=mc2InregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #11 |
|
|
se datoreaza bugetului de stat accize stabilite in ECU pe tona de produs finit
La litera d)"alte produse si grupe de produse" platitorii de accize pentru produsele prevazute in anexa nr. 2 sunt agentii economici – persoane juridice, asociatii familiale si persoane fizice autorizate – care produc, importa si comercializeaza astfel de produse. Platitori de accize sunt si persoanele fizice care introduc in tara bunuri de natura celor prevazute la nr crt 8 din anexa nr. 2. Agentii economici care comercializeaza bunuri de natura celor prevazute in anexa nr.2, provenite de la persoane fizice, inclusiv bunurile amanetate de catre persoanele fizice, care au devenit proprietatea caselor de amanet, sunt obligati sa retina si sa verse la bugetul de stat accizele stabilite (cu exceptia bunurilor prevazute la nr crt 8 din anexa nr.2). Accizele preced TVA si se calculeaza o singura data prin aplicarea cotelor procentuale asupra bazei de impozitare.
Baza de impozitare reprezinta:
a) pentru produsele din productia interna – preturile de livrare, mai putin accizele, respectiv pretul producatorului;
b) pentru produsele din import – valoarea in vama plus taxele vamale;
c) pentru bunurile provenite de la persoanele fizice neinregistrate ca agenti economici – contravaloarea ce se cuvine deponentului;
d) pentru bunuri amanetate de catre persoanele fizice si devenite proprietatea caselor de amanet – contravaloarea incasata de casele de amanet la vanzarea bunurilor respective, mai putin accizele.
Scutiri. Sunt scutite de plata accizelor:
a) produsele exportate direct sau prin agenti economici care isi desfasoara activitatea pe baza de comision; in cazul in care agentii economici care efectueaza operatiuni de export cumpara de la producatorii interni, in vederea vanzarii la export, produse supuse accizelor, acestia pot solicita in termen de 3 luni de la data efectuarii exportului, organelor fiscale teritoriale, pe baza documentelor justificative, restituirea accizelor aferente produselor finite exportate;
b) produsele comercializate prin magazinele autorizate sa comercializeze marfuri in regim duty-free;
c) produsele importate in regim de tranzit sau import temporar, atat timp cat se afla in aceasta situatie;
d) bunurile din import provenite din donatii sau finantate direct din imprumuturi nerambursabile, precum si din programe de cooperare stiintifica si tehnica, acordate de guverne straine, organisme internationale si organizatii non-profit si de caritate, institutiilor de
|
|
| |
|
| #12 |
|
|
invatamant si de cultura, ministerelor, altor organe ale administratie publice, in conditile stabilite de Ministerul Finantelor;
e) produsele livrate la rezerva de stat, pe perioada cat au acest regim;
f) bunurile prevazute la nr crt 8 din anexa nr 2 constituie ca aport in natura sau achizitionate din aportul in numerar, in conditiile stabilite de Ministerul Finantelor;
g) alcoolul etilic alimentar, utilizat in productia de medicamente, de alcool medical;
h) alcoolul etilic alimentar, utilizat in scop medical in spitale si farmacii.
Pentru aceste produse scutirea se acorda prin restituirea accizelor platite la achizitionarea acestora.
Momentul datorarii accizelor
a) data efectuarii livrarii – pentru produsele din productia interna;
b) data efectuarii formalitatilor de receptie a alcoolului etilic alimentar rezultat din procesare – la prestatorul de servicii;
c) data transferului alcoolului etilic alimentar din statia de productie in cea de prelucrare a acestuia in bauturi alcoolice – in cazul unitatilor care detin atat sectii de producere a alcoolului etilic alimentar, cat si de producere a bauturilor alcoolice;
d) data inregistrarii declaratiei vamale de import – pentru importatori;
e) data cumpararii – pentru agentii economici achizitori:
f) data vanzarii bunurilor (pentru cele vandute de agentii economici gen consignatie).
Impozitul la titeiul si la gazele naturale din productia interna. Pentru titeiul si gazele naturale din productia interna, agentii economici autorizati datoreaza bugetului de stat impozit din momentul livrarii.
Impozitul datorat precede taxa pe valoare adaugata si se calculeaza prin aplicarea sumelor stabilite in lei pe unitatea de masura. Impozitul se corecteaza de catre Guvern la propunerea Ministerului Finantelor, in functie de modificarile intervenite in nivelul preturilor la import si la cele cu ridicata.
Aprecieri finale. Accizele se platesc in lei. Valoarea in lei a accizelor datorate la bugetul de stat, stabilite in ECU pe unitatea de masura, se determina prin trasformarea sumelor exprimate in ECU la cursul de schimb valutar comunicat de BNR.
Raspunderea calcularii si varsarii la bugetul de stat a accizelor si impozitului la titeiul si la gazele naturale din productia interna, revine platitorilor.
|
|
| |
|
| #13 |
|
|
Platitorii de accize, de impozit la titeiul si la gazele naturale din productia interna, au obligatia sa depuna lunar, pana la data de 25 a lunii urmatoarele, pe baza decontului de impunere, prin virament sau in numerar, dupa caz, in contul bugetului de stat, deschis la unitatile teritoriale ale trezoreriei statului, iar pentru produsele din import, la organele vamale, concomitent cu plata taxelor vamale.
Neplata la timp a taxelor speciale de consumatie atrage dupa sine perceperea de majorari de intarziere.
1.4Evolutia accizelor in perioada 1991-1997 precum si exemplificarea modului de calcul
In 1991 impozitul pe circulatia marfurilor si accize s-a realizat in suma de 182.5 mld lei, detinand si ponderea in totalul impozitelor indirecte (91%). Totodata, fata de programul actualizat acesta s-a incasat in proportie de 81.5%, nerealizarea fiind influentata de mai multi factori, respectiv de:
•nerealizarea productiei industriale in volumul si structura programata fie ca urmare a restrangerii activitatii unor agenti economici din lipsa de materii prime si materiale, energie electrica si termica, fie lipsa unor comenzi si contracte ferme atat pentru aprovizionare cat si pentru desfacere. Astfel pe intreg anul 1991 productia industriala a fost mai mica cu 22% fata de anul 1990, reduceri mai mari inregistrandu-se in constructia de masini, electronica, prelucrarea titeiului etc. Ponderea in totalul incasarilor din impozitul pe circulatia marfurilor si accize, o reprezinta varsamintele de la regii autonome si societati comerciale cu capital de stat (86.5). In anul 1991 impozitul pe circulatia marfurilor si accize a reprezentat 8.26% din PIB.
In 1992 impozitul pe circulatia marfurilor si accize s-a realizat in suma de 418.5 miliarde lei, cu 12.8% (-61.5 miliarde) sub nivelul prevederilor pe anul 1992. Nerealizarea incasarilor din impozitul pe circulatia marfurilor si accize s-a datorat in principal:
•scaderii volumului de activitate fata de anul 1991, din care productia industriala cu 21.8% ca urmare a utilizarii reduse a fortei de munca etc.
•cresterii livrarilor la export.
Dupa cum se observa in anul 1992, impozitul pe circulatia marfurilor si accize a si scazut ca pondere in PIB de la 8.26% la 6.94% in acelasi an.
In 1993 accizele s-au realizat in suma de 399.6 miliarde lei inregistrandu-se o depasire cu 5.6 fata de prevederi. In anul 1993 accizele au reprezentat 14% din totalul veniturilor bugetare si doar 2% din PIB. In anul 1994 accizele si impozitul pe circulatia marfurilor s-au incasat in suma de 774.5 miliarde lei (din care accizele sunt 597.5 mld lei) si reprezinta 76.2% din prevederile aprobate. Ponderea accizelor de 597.5 mld lei
|
|
| |
|
| #14 |
|
|
Acreditivul documentar
Pentru a defini acreditivul documentar se impune a se face referire la Regulile şi uzanţele uniforme privind acreditivul documentar din Publicaţia Camerei Internaţionale de Comerţ nr .500 ( 1993 ) care stipuleazã în art . 2 cã :
" Pentru scopurile acestor articole , termenii ' acreditiv documentar '( Documentary credit ) şi ' scrisoare de credit stand - by ' ( Standby Letter of Credit ) , numiţi în continuare acreditiv , definesc orice aranjament , indiferent cum ar fi denumit sau descris , prin care o bancã ( banca emitentã ) , acţionând la cererea şi dupã instrucţiunile unui client ( ordonatorul ) , sau din partea bãncii ,
( I ) trebuie sã facã o platã sau la ordinul unei terţe pãrţi ( beneficiarul ) sau trebuie sã accepte şi sã plãteascã cambii trase de beneficiar , sau
( II ) autorizeazã o altã bancã sã efectueze o astfel de platã , sau sã accepte şi sã plãteascã astfel de cambii , sau
( III ) autorizeazã o altã bancã sã negocieze , contra documentelor stipulate , dacã sunt îndeplinite condiţiile acreditivului .
Pentru scopurile acestor articole , filialele unei bãnci în alte ţãri sunt considerate bãnci separate ."
ÃŽn unele lucrãri de specialitate1 , ale unor autori consacraţi , definiţia acreditivului documentar apare sub o formã sau alta dar sensul acesteia rãmâne acelaşi .
|
|
| |
|
| #15 |
|
|
Spre exemplificare , Imireanu A .Mihai Gheorghe ( vezi 1 ) defineşte acreditivul documentar astfel : " o formã de decontare prin care plãţile se efectueazã pe mãsura livrãrii mãrfurilor , executãrii lucrãrilor şi prestãrilor serviciilor , dintr-o sumã rezervatã în acest scop şi ţinutã la dispoziţia furnizorului la unitatea bancarã a plãtitorului , într-un cont special numit cont blocat ."
ÃŽn lucrarea Tranzacţii comerciale internaţionale , Ioan Popa dã urmãtoarea definiţie : "acreditivul documentar ( engl . Letter of Credit , L/C ) reprezintã angajajamentul ferm asumat de cãtre o bancã la ordinul şi în contul clientului sãu ( exportatorul ) de a plãti o anumitã sumã de bani ( reprezentând contravaloarea exportului ) contra documentelor atestând efectuarea obligaţiei ( livrarea mãrfii ) pe care exportatorul se obligã sã le emitã şi sã le prezinte în condiţiile şi termenele stabilite de ordonatorul acreditivului ."
O altã definiţie , datã de Al . Puiu , prezintã acreditivul documentar ca fiind " un angajament prin care o bancã ( emitentã , ordonatoare ) acţionând la cererea şi în conformitate cu instrucţiunile clientului sãu ( ordonatorul acreditivului , cumpãrãtorul ) se obligã sã efectueze o platã cãtre o terţã persoanã ( beneficiarul acreditivului , vânzãtorul ) sau sã plãteascã , ori sã accepte , ca urmare a ordinului dat de beneficiarul acreditivului , cambii care au fost trase de cãtre beneficiar sau sã autorizeze o altã bancã sã efectueze o platã cãtre beneficiar , sã accepte ori sã negocieze cambii ."
Din definiţiile prezentate mai sus reiese cã , la derularea unui acreditiv documentar sunt implicate 4 pãrţi , şi anume :
a ) - ordonatorul acreditivului ( importatorul ) , care solicitã bãncii sale deschiderea acreditivului documentar , formuleazã în ordinul de deschidere al acestuia exigenţele asupra documentelor pe care trebuie
|
|
| |
|
| #16 |
|
|
contractul de vânzare - cumpãrare , precum şi de normele acceptate pe plan internaţional , care reglementeazã conţinutul acreditivului ;
b ) - banca emitentã ( banca importatorului ) , care la solicitarea importatorului îşi asumã angajamentul de platã ;
c ) - beneficiarul acreditivului ( exportatorul ) , în favoarea cãruia a fost deschis acreditivul şi care prezintã setul de documente la bancã în vederea încasãrii contravalorii mãrfurilor livrate ;
d ) - banca exportatorului ( banca avizatoare , notificatoare , plãtitoare , negociatoare ) , care îl deserveşte pe beneficiarul acreditivului .
ÃŽntre pãrţile mai sus amintite se încheie contracte separate dupã cum urmeazã:
-între importator şi exportator se încheie un contract de vânzare - cumpãrare ;
-între importator şi banca sa se încheie un contract pentru emiterea acreditivului documentar iar între banca emitentã şi beneficiar se încheie deasemenea un contract.
Trebuie precizat faptul cã cele trei contracte sunt distincte dar practic se referã la una şi aceaşi tranzacţie comercialã.
|
|
| |
|
| #17 |
|
|
BĂNCILE COMERCIALE (DE DEPOZIT) ŞI ROLUL LOR ÃŽN SISTEMUL BANCAR
Apariţia băncilor moderne este strâns legată de dezvoltarea comerţului cu cetăţile îndepărtate şi acumularea capitalului monetar în special pe această bază , expresie a dezvoltării producţiei manufacturiere şi a expansiunii generale a economiei . Legate de nevoile comerţului şi desfăşurând principalele operaţiuni prin intermediul efectelor comerciale , în mod firesc băncile au primit atributul de comerciale .
ÃŽn epoca contemporană , locul şi rolul băncilor în economie este strâns legat de calitatea lor de intermediar principal în relaţia economii investiţii , relaţie hotărâtoare în creşterea economică .
Conceptele moderne privind dezvoltarea ecomonică consideră ca un rezultat necesar al evoluţiei societăţii obţinerea de economii ale agenţilor economici sau persoanelor , reprezentând venituri neconsumate în perioada curentă şi destinată utilizării viitoare . ÃŽn cadrul aceloraşi concepte , investiţiile reprezentând achiziţia de instalaţii şi echipament , structuri , maşini şi inventar , destinate dezvoltării producţiei , reprezintă o altă realitate a economiei şi expansiunii ei ce afectează pe agenţii economici .
Agenţii economici îşi găsesc resursele necesare realizării investiţiilor pe două căi : fie prin utilizarea propriilor economii , fie prin recurgerea la creditele ce le sunt acordate prin bănci , în procesul de reciclare şi valorificare a capitalurilor monetare în economie .
|
|
| |
|
| #18 |
|
|
ÃŽn acest fel se crează condiţiile unei ample redistribuiri a capitalurilor , tot mai mari odată cu evoluţia istorică , vehiculate de o largă reţea de intermediari care au fost exclusiv , la început , şi preponderent apoi , în structura sistemului bancar în formare , băncile comerciale sau de depozit .
Creaţia monetară , ca factor specific al funţionalităţii băncilor , a stat la rândul său la baza definirii locului şi rolului băncilor în economie .
Băncile s-au afirmat esenţial ca instituţii monetare , a căror caracteristică principală este posibilitatea de a pune în circulaţia creanţe asupra lor înseşi , care sporesc masa mijloacelor de plată , volumul circulaţiei monetare .
Caracteristica semnificativă a acestor intermediari este transformarea activelor monetare în monedă .
Forma principală a creaţiei monetare este emisiunea de bancnote . La început aceastã funcţie era deschisă tuturor băncilor pentru ca ulterior să fie una specifică băncii de emisiune .
Totuşi , băncile comerciale tipice îşi aduc aportul lor la creaţia monetară prin transformarea activelor nemonetare (conturi , obligaţii) fără putere liberatorie în instrumente de plată . ÃŽnscrierea în conturile de la bancă a creditelor acordate (fundamentale sau garantate pe activele pe care le monetizează) constituie momentul creaţiei unei monede adiţionale specifice , moneda scripturală .
Un timp , în Anglia , Franţa , SUA şi alte ţări , o mare parte a băncilor de depozit efectuau şi operaţiuni de emisiune . Multiplicarea acestor centre de emisiune a condus la crearea condiţiilor de ÃŽncălcare a normelor de emisiune şi încărcarea canalelor circulaţiei cu bancnote emise cu sau fără justificare economică . La momentul reglementării acestei chestiuni , în 1913 , în SUA , numărul băncilor împuternicite să emită bancnote depăşea 7500 .
|
|
| |
|
| #19 |
|
|
Aşa încât , la momente istorice diferite şi în funcţie de condiţiile proprii , toate ţările dezvoltate au fost nevoite să delimiteze foarte clar funcţiile băncii de emisiune , acestea concentrându-se de regulă la o singură bancă , banca centrală . ÃŽn SUA , spre exemplu , deşi există 12 bănci federale de emisiune , acestea acţionează ca un tot unitar sub egida unei autorităţi monetare unice .
O altă tendinţă care s-a manifestat în sânul băncilor o întreagă epocă, este specializarea băncilor , care deşi în descreştere , nu încetează să caracterizeze lumea băncilor . Separarea şi independenţa băncilor specializate este în momentul delimitării sferei de competenţă şi de activitate a băncilor de depozit .
Un moment important în evoluţia băncilor l-a reprezentat criza economică din anii 1929 – 1933 , care s-a manifestat în toate ţările dezvoltate , dar a avut efecte devastatoare în SUA prin crahul bancar de proporţii (36 % din bănci fiind declarate în stare de faliment) . Acest eveniment a impus o reglementare severă în regimul băncilor , care sã acţioneze în direcţia protejării deponenţilor . ÃŽn mod necesar , statutul băncii de depozit a trebuit să fie bine conturat , impunându-se un regim limitativ de control asupra instituţiilor de credit ce primesc depuneri şi asupra modului de folosire a acestor resurse în procesul creditării .
ÃŽn acest cadru s-a delimitat , mai exact , accepţiunea de bancă de depozit , spre deosebire de celelalte bănci .
S-a ajuns astfel la o delimitare clară în bănci de depozit şi bănci specializate , generalizată în toate structurile naţionale ale sistemelor bancare în ciuda diferenţelor de la ţară la ţară , diferenţe care sunt rezultatul fie al evoluţiilor anterioare , fie al elementelor tradiţionale ce se perpetuează , fie al suflului înnoirilor la care sunt supuse .
O caracteristică a băncilor comerciale sau de depozit (acceptate de regulă fără o asemenea calificare expresă) este aceea că efectuează toate
|
|
| |
|
| #20 |
|
|
tipurile de operaţiuni bancare . Activitatea lor este diversă şi se poate modifica liber în funcţie de cerinţe , posibilităţi şi propria orientare .
Totuşi , operaţiunile de bază sunt reprezentate de constituirea de depozite şi utilizarea lor în scopul acordării de credite agentilor economici .
Ele sunt organizate ca societăţi comerciale şi urmăresc obţinerea de profit .
Schematic , operaţiunile băncilor ca intermediari bancari pot fi reprezentate în felul următor .
STATUL STATUL
Relaţii directe
AGENŢI AGENŢI
ECONOMICI ECONOMICI
Intermediarul
bancar
POPULAŢIA POPULAŢIA
ACTIVE PASIVE
|
|
| |
|
