E=mc2
Forum de discutii libere
Subiecte din
Stiinta - Filosofie-Religie
Prezentari de subiecte tangentiale
Paranormal - Astrologie - Minuni geografice
Sfaturi practice
Meditatii online pentru bacalaureat
|
Nou pe simpatie:
ramona23
 | Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
24 - 52 ani |
|
|
E=mc2InregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #21 |
|
|
C=E(M)=Me mod(p*q) ;
M=D(C)=Cd mod(p*q) ;
Numerele e si d sunt cheile, publicã si secretã. Valorile p si q sunt tinute secrete iar n=p*q este fãcut public.
Cifrarea si descifrarea sunt bazate pe generalizarea lui Euler a teoremei lui Fermat, care afirmã cã pentru orice M relativ prim cu n,
Mj(n) (mod n) = 1,
unde j(n) este indicatorul lui Euler. Aceastã proprietate implicã faptul cã e si d sã satisfacã proprietatea:
e*d (mod j(n)) = 1,
Rezultã:
Med = M (mod n).
Criptosistemele cu chei publice au urmãtoarele aplicatii mai importante în serviciile specifice retelelor de azi:
-autentificarea continutului mesajelor si al emitãtorului, prin semnãturã digitalã;
-distributia cheilor de cifrare simetricã, prin anvelopare cu ajutorul sistemelor cu chei publice;
-autentificarea utilizatorilor si a cheilor publice prin asa numitele certificate digitale.
Datã fiind importanta pentru securitatea informaticã a criptosistemelor cu chei publice guvernul SUA a initiat adoptarea unui standard de semnaturã digitalã bazat pe conceptul de cheie publicã. Acest demers a generat controverse, soldate chiar cu acuze între organizatiile implicate. Pînã în decembrie 1990, Institutul National de Standarde si Tehnologie al SUA (NIST) recomanda pentru adoptare ca standard metoda RSA, prezentã deja în industrie. Dar nouã luni mai tîrziu, în august 1991, NIST a avansat un cu totul
|
|
| |
|
| #22 |
|
|
alt algoritm, bazat pe o metodã cu chei publice publicatã de El Gamal în 1985. Noua propunere, denumitã DSS (Digital Signature Standard), a fost dezvoltatã de Agentia de Securitate Nationalã a SUA (NSA). Ea a stârnit controverse, nu datoritã performantelor sale, ci mai degrabã ca urmare a suspiciunilor asupra autorului(NSA), care este si spãrgãtor de cifruri.
Sisteme cu chei în custodie
Un alt concept este pe cale a fi implementat în SUA de cãtre NSA (National Security Agency). El este numit sistem cu chei în custodie (Escrowed Key System) si promoveazã pentru SUA o nouã tehnologie criptograficã sub numele de Clipper. El este destinat sã permitã, sub control (legal se sustine), interceptarea si decriptarea, de cãtre institutiile abilitate ale statului, a unor informatii transmise prin telefon, fax sau Internet. Decriptarea se face cu ajutorul unor fragmente de chei obtinute prin aprobãri legale de la asa numite agentii de custodie a cheilor.
Cipul Clipper, care va fi integrat atât în telefoane, fax-uri cât si în interfata de retea a calculatoarelor, contine un algoritm de criptare simetricã, pe 64 biti, numit „Skipjack". Acesta foloseste o cheie de 80 biti (în comparatie cu 56 de biti la DES) si are 32 de runde de iteratii (fatã de numai 16 la DES), suportînd toate cele 4 moduri DES de operatii.
Fiecare cip include urmãtoarele componente :
· algoritmul de criptare „Skipjack"(secret si studiat sub jurãmânt de câtiva mari specialisti);
· F- cheie de familie pe 80 biti comunã tuturor chip-urilor ;
· N - numãr serial al chip-ului, de 30 biti;
· U- cheie secretã pe 80 biti, care va fi lãsatã, sub forma unor fragmente în custodie.
Cipurile sunt programate de Mykotronx Inc., care le denumeste MYK-78. Suportul fizic este asigurat de VLSI Tehnology Inc., în
|
|
| |
|
| #23 |
|
|
tehnologia de 0.8 microni, costînd aproximativ 30 dolari bucata, pentru cantitãti mai mari de 10.000 bucãti.
Majoritatea firmelor din SUA ca si societatea civilã rejecteazã conceptia NSA, obiectând în principal urmãtoarele:
· Clipper a fost dezvoltat în secret, fãrã informarea si colaborarea producãtorilor în domeniu ;
· Algoritmii nu sunt documentati si disponibili;
· Existã teama existentei unor trape care pot permite FBI/CIA sã spargã cifrul ;
· Controlul sever exercitat de guvernul SUA asupra productiei si exportului vor restrictiona afacerile;
· Existã teamã în fata posibilitãtiilor FBI/CIA de a intercepta comunicatiile dintre calculatoare pe scarã mare, fãrã aprobãrile legale.
Sisteme electronice de plãti
Dezvoltarea retelei globale de comunicatii între calculatoare, în ceea ce unii numesc Global Village (Satul Global), a permis introducerea si folosirea pe scarã tot mai largã a sistemelor electronice de plãti. Acest gen de aplicatii pot fi vãzute ca o laturã a utilizãrii calculatoarelor si retelelor în activitãti financiare si comerciale la mare distantã. Dintre numeroasele utilizãri ale metodelor criptografice în aplicatiile cu caracter financiar-bancar putem aminti:
· confidentialitatea (secretizarea) datelor din fisiere, baze de date sau documente me-morate pe suportii externi;
· confidentialitatea datelor din fisiere/documente/postã electronicã transmise prin re-tele de calculatoare sau prin legãturi fax;
· protectia continutului fisierelor/mesajelor/documentelor, autentificarea originii acestora precum si confirmarea receptiei lor autorizate prin servicii de securitate cum ar fi: semnãturã digitalã, sigiliu digital, anvelopã digitalã, certificat digital sau notar digital;
|
|
| |
|
| #24 |
|
|
· sigilarea digitalã (criptograficã) a software-ului utilizat, ceea ce împiedicã orice încercãri de modificare a programelor autorizate (protectia software-lui);
· protocoale sigure (criptografice) care sã permitã utilizarea eficientã si robustã a sistemelor de tip POS (Point of Sale)
· asigurarea unor metode de semnãturã digitalã si autentificare pentru cartele magnetice si cartele inteligente (smart-cards);
· asigurarea unor protocoale criptografice sigure pentru utilizarea cecurilor electronice în aplicatiile de EFT (Electronic Founds Transfer).
Transferarea comodã, rapidã si sigurã a banilor a devenit una din cerintele fundamentale de viabilitate a noului concept de sisteme electronice de platã. De asemenea, înlocuirea formelor traditionale de numerar prin intermediul banilor electronici (digibani) oferã o mai bunã flexibilitate sistemelor de plãti, în conditiile ridicãrii gradului de securitate al tuturor participantilor la sistem. Se diminueazã mult, în aceste conditii, costurile implicate de emiterea si mentinerea în circulatie a numerarului. În sistemele de plãti electronice, cele mai multe lucrând on-line, plãtitorul si plãtitul comunicã cu bãncile în decursul tranzactiilor de platã. Acest lucru implicã necesitatea asigurãrii unui nivel înalt de securitate al sistemului de plãti în ansamblu. Folosirea monedelor electronice, a cecurilor electronice si desfãsurarea unor repetate schimburi de date prin retele, fac necesarã asigurarea confidentialitãtii tranzactiilor, a autentificãrii sigure a entitãtiilor comunicante prin semnãturã si certificate digitale. Folosirea unor smart-carduri pe post de portmoneu electronic fac necesarã desfãsurarea unor protocoale criptografice sigure între aceste mici calculatoare si dispozitivele care joacã rol de registru de casã. Smart-cardurile contin în spatele stratului magnetic un microprocesor pe 8 biti si o memorie de dimensiuni mici. Memoria este divizatã în 3 zone:
· 8 kb de (EP)ROM continînd „inteligenta" (programele);
· 256 b de RAM;
|
|
| |
|
| #25 |
|
|
· 8 kb de EEPROM care contine informatiile de identificare a utilizatorului si cheile de cifrare. Partea care contine cheia nu poate fi cititã din afara cartelei.
Dispozitivele de acces si smart-card-urile trebuie sã continã hard si soft securizate la deschidere-"temper proof resistant"- pentru a nu se putea opera modificãri în vederea falsificãrilor.
În implementarea sistemelor bazate pe digibani, se folosesc pentru cifrare si autentificare algoritmi criptografice cu chei publice. Multe solutii actuale se bazeazã pe schema de identificare/semnãturã a lui Schnorr, a cãrei tãrie porneste de la intractabilitatea problemei logaritmilor discreti, problemã cu o complexitate echivalentã factorizãrii de la schema RSA. Alte implementãri cunoscute în sistemele de plãti electronice folosesc o schemã de autentificare criptograficã propusã de Fiat&Shamir sau cea propusã pentru standardizare de cãtre ISO si publicatã de Guillou&Quisquater .
În momentul de fatã sunt demarate mai multe proiecte de bani electronici si portofel electronic, dintre care amintim: VISA-MASTERCARD-EUROPAY, Banksys în tãrile Beneluxului, Mondex al Bãncii Centrale a Marii Britanii, precum si proiectul ESPRIT-CAFE (Conditional Access for Europe), dezvoltat prin finantarea Comunitãtii Europene, care încearcã sã impunã un limbaj financiar comun bazat pe ECU între tãrile comunitare, în domeniul sistemelor de plãti electronice.
We are at risk
Desigur, cele prezentate în cadrul acestui articol nu sunt decât câteva dintre aplicatiile criptografiei în asigurarea securitãtii informatice a acestui mediu în care ne pregãtim sã trãim în anii urmãtori si care se cheamã Cyberspace. In lucrarea Computer at Risks, dedicatã securitãtii calculatoarelor si retelelor, National Research Council din SUA deschide primul capitol cu acest semnal de alarmã: "We are at risk". Este o afirmatie perfect acoperitã de realitatea în care evolueazã majoritatea retelelor din diferite tãri ale lumii, pe care se executã,
|
|
| |
|
| #26 |
|
|
concurent, un mare numãr de programe, insuficient protejate împotriva unor atacuri privind integritatea si autenticitatea informatiilor procesate. Tehnologii pentru ameliorarea acestui enorm risc al anilor urmãtori nu pot veni decât din comunitatea cercetãtorilor iar numitorul lor comun va fi acela cã vor utiliza diferite tehnici si protocoale criptografice. Pentru cã se poate aprecia cu certitudine cã mãsurile legislative care sunt preconizate pentru asigurarea securitãtii Cyberspace-ului trebuiesc dublate de solutii tehnice de protectie, indisolubil legate de noua tinerete a criptografiei computationale.
|
|
| |
|
| #27 |
|
|
INFORMAŢIA - OBIECT AL COMUNICĂRII PRIN CALCULATOR
Informaţia este fundamentată pe date care au dobândit, prin prelucrare (procesare), semnificaţie, scop sau utilitate.
Deoarece informaţia constituie obiectul principal al comunicării, trebuie să atingă urmatoarele calităţi:
¨ Consistenţa - suficient de cuprinzătoare încât să poată furniza cât mai multe cunoştinţe;
¨ Relevanţa - să poată furniza acele cunoştinţe care lipsesc, în vederea luării unei decizii;
¨ Exactitate - continutul ei să reflecte situaţia reală a fenomenului;
¨ Oportunitate - să fie furnizată în timp util;
¨ Accesibilitate - să fie clară, uşor de înteles.
Dezvoltarea activităţilor sociale, care au ca obiect transmiterea, memorarea sau tratarea informaţiei, a generat o diversificare fără precedent a naturii informaţiilor, concomitent cu creşterea exponenţială a volumului acesteia. Se impune astfel clasificarea informaţiei atât după forma sa cât şi după natura şi suportul utilizat.
ĺ Clasificarea informaţiei după forma sa:
1. Forma analogică a informaţiei constă în reprezentarea fenomenelor fizice, imagini fixe, sunete şi imagini în mişcare aşa cum sunt ele percepute de dispozitivele tehnice de înregistrare, fără a fi necesară o conversie sau codificare a acestora înainte de transmiterea sau memorarea pe suporturile tehnice de informaţii.
Exemple de reprezentare analogică a informaţiei:
|
|
| |
|
| #28 |
|
|
· înregistrarea mesajelor şi a altor informaţii sonore pe bandă magnetică sau casetă magnetică cu ajutorul echipamentelor audio de tip analogic (magnetofon, casetofon) precum şi a dispozitivelor de captare a sunetului (microfon);
· înregistrarea imaginilor unor documente sau filmarea unor activităţi, operaţii, procese prin folosirea echipamentelor analogice pentru imagine şi sunet de tip videorecorder şi a camerei de luat vederi adecvate.
2. Forma digitală a informaţiei se realizează, fie pornind de la fenomenul real, fie de la forma analogică a acestuia, în ambele cazuri având loc o codificare numerică, o evaluare cantitativă, o cuantificare a fenomenului care face obiectul reprezentării. Pe suportul tehnic informaţia se prezintă ca o succesiune de valori binare (0 si 1) ordonate dupa un sistem de reguli (cod) si prin urmare introdusa în sistemul de calcul se transmite şi se memorează direct.
ĺ Clasificarea informaţiei după natura sa:
1. date: numerice, alfabetice, alfanumerice.
2. texte organizate sub formă de documente, pagini de texte, paragrafe, fraze, cuvinte şi caractere, destinate a fi prelucrate cu programe adecvate de editare şi tehnoredactare a textelor, control gramatical şi semantic al cuvintelor, punerii în formă şi apoi în pagină a textului redactat.
3. documente grafice ce pot conţine reprezentări grafice, desene schiţe tehnice etc. şi care pot fi vizualizate prin afişare pe monitorul calculatorului, tipărirea lor la imprimantă sau la dispozitivul de realizare desene (plotter) etc.
4. secvenţe audio generate de vocea umană, fenomene din realitate, instrumente muzicale sau sintetizoare electronice de voce şi acustice.
5. secvenţe video de natură animată sau film, însoţite de cele mai multe ori de informaţie sonoră: voce sau sunet.
ĺ Clasificarea informaţiei din punct de vedere al suportului tehnic utilizat
1. informaţie aflată pe suporturi tehnice :
|
|
| |
|
| #29 |
|
|
- suporturi magnetice : banda magnetică, caseta magnetică, discul magnetic, discul flexibil, cartela magnetică etc.
- suporturi cu lectura optică : discurile optice a caror informaţie este citită optic cu dispozitive lasser.
2. informaţie aflată pe suporturi grafice:
- suporturi opace realizate din hârtie, cum sunt : documentele clasice, documentele informatice obţinute la imprimantă, documentele realizate cu ajutorul mesei de desen (plotter).
- suporturi transparente realizate din peliculă fotografică, peliculă film, microfilm etc.
“Înainte de a vă organiza propriul serviciu de informaţii, nu trebuie să uitaţi că dumneavoastră puteţi deveni o sursă de informaţii pentru concurenţă. A te separa cu prea multă usurinţă de un colaborator poate, uneori, să coste foarte scumpâ€Â?.
|
|
| |
|
| #30 |
|
|
SUBPROGRAME
SUBPROGRAMUL reprezinta parti identificabile prin nume care se pot activa la cerere prin intermediul acetui nume. O parte din subprogram se contruieste ca subprogram daca un algoritm cuprinde in mai multe locuri aceiasi secventa de operatii executabila pentru aceleasi date sau pentru date diferite. In loc ca subprogramul sa cuprinda in acelasi loc, acelasi grup de instructiuni, concepand grupul de intructiuni ca subprogram, el va aparea in program o singura data si se va activa de mai multe ori. Partea respectiva de program rezolva o subproblema din cele in care se descompune problema complexa. In limbajul Pascal, avem doua tipuri de subprograme : procedurile si functiile. Deosebirea intre ele consta in numarul de valori calculate si returnate programului apelat. Procedurile calculeaza mai multe valori sau nici una, iar functiile returneaza o singura valoare asociata numelui functiei. Atat procedurile cat si functiile pot fi standard(predefinite in unitul sistem), cat si nestandard(definite de utilizator). Procedurile si functiile nestandard trebuie declarate obligatoriu inainte de a fi apelate.
O declaratie de subprograme cuprinde:
-un antet de supbrogram care precizeaza interfata subprogramului cu mediul sau, si
- blocul subprogramului care descrie functionarea lui interna.
DOMENIUL DE VIZIBILITATE AL INDENTIFICATORILOR
Prin domeniul de vizibilitate (valabilitate) se intelege zona de program in care e valabila declararea sau definirea unui identificator. Toti indentificatorii definiti sau declarati intr-un bloc sunt cunoscuti in blocul respectiv si se numesc variabile locale. Daca blocul cuprinde blocuri incluse in care identificatorii (variabile locale ale acestora) nu se definesc sau redenumesc, atunci acestea sunt cunoscute in blocurile incluse si se numesc variabile globale pentru acesta. Daca o variabila declarata intr-un bloc se redefineste atunci in blocul in care a fost redeclarata va fi variabila atribuita generata la redeclarare.
DECLARAREA SI APELUL PROCEDURILOR. PARAMETRII FORMALI SI PARAMETRII EFECTIVI
O procedura e un sunbrogram care calculeaza mai multe valori accesibile sau nu programului apelant sau efectueaza anumite operatii fara sa calculeze vreo valoare. Valorile calculate accesibile programului apelant reprezinta parametrii de iesire ai subprogramului. Acestia pot depinde de anumite valori pe care subprogramul le primeste
|
|
| |
|
