E=mc2
Forum de discutii libere
Subiecte din
Stiinta - Filosofie-Religie
Prezentari de subiecte tangentiale
Paranormal - Astrologie - Minuni geografice
Sfaturi practice
Meditatii online pentru bacalaureat
|
Nou pe simpatie:
lonely_32
 | Femeie
24 ani
Valcea
cauta Barbat
26 - 57 ani |
|
|
E=mc2InregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #31 |
|
|
ÃŽnsă unul din amănuntele esenţiale legate de conflictul din pericopa pe care o citim în această săptămână este conţinut într-un text talmudic, care ne prezintă povestea într-o lumină nouă. ÃŽn Pirkei Avot (ÃŽnvăţăturile Părinţilor) 5:17, Mişna se întreabă: „Care este o dispută pentru numele Cerului? Disputa dintre Hilel şi Şamai. Şi care este o dispută ce nu este pentru numele Cerului? Disputa lui Korah şi a cetei sale.â€Â?
[Ca o paranteză, câteva detalii legate de Hilel şi Şamai... Cei doi, mari învăţaţi ai vremii lor, au reprezentat două tipuri diferite de oameni şi de evrei. Deşi ambii cunoşteau Tora şi o predau cu dragoste, având numeroşi discipoli, Şamai era mai impulsiv (ca tip uman) şi mai strict în aplicarea legii. Hilel era mai temperat, iar deciziile sale halahice (de lege iudaică) erau mai permisive şi mai uşor de urmat de către marea masă a poporului evreu. ÃŽn ceea ce priveşte relaţiile dintre ei şi dintre discipolii lor, acestea au fost întotdeauna bune, deşi disputele legate de Tora pe care le aveau erau uneori interminabile.]
|
|
| |
|
| #32 |
|
|
Ceea ce este foarte interesant însă este modul în care Mişna în Pirkei Avot formulează distincţia dintre disputele „pentru numele Ceruluiâ€Â? şi cele „care nu sunt pentru numele Ceruluiâ€Â?. Atunci când prezintă disputele dintre Hilel şi Şamai, Mişna spune că ele aveau loc între Hilel şi Şamai (evident!). ÃŽnsă atunci când se prezintă cealaltă categorie de dispute, observăm că exemplul oferit este unul în care apare numai o singură latură combativă: „Korah şi ceata saâ€Â?. Cu alte cuvinte, Mişna sugerează că, Korah nu a avut practic în faţă un oponent cu care să poarte o dispută, ci s-a luptat cu sine însuşi.
|
|
| |
|
| #33 |
|
|
Midraş Şmuel (un comentariu la Pirkei Avot), explică faptul că în cazul disputelor din Hilel şi Şamai, motivaţia ambelor părţi era aceeaşi. ÃŽn cazul lui Korah, motivaţia sa era una pur „certăreaţăâ€Â?, dorind conflict de dragul conflictului, pe când Moşe şi Aaron aveau cele mai pure intenţii, acelea de a stopa conflictul. Aparent, pentru un observator extern, conflictul dintre Korah şi Moşe poate apărea foarte uşor ca o luptă pentru putere, însă este evident din reacţia sa că Moşe nu a dorit conflictul.
|
|
| |
|
| #34 |
|
|
Una dintre lecţiile de învăţat din această poveste este valabilă astăzi mai mult decât oricând... Asistăm adesea la conflicte pe care le bănuim ca fiind generate de ambele părţi implicate. Ni se pare că dacă există o dispută între două părţi şi dacă această dispută nu se termină, ambele părţi sunt vinovate pentru continuare. Dar oare este întotdeauna aşa? Oare toate conflictele au două părţi implicate?
ÃŽn zilele noastre, un zid de demarcaţie, din beton şi oţel, se construieşte de-a lungul graniţei Israelului cu teritorii aflate sub control palestinian. Iar între cele două părţi, între israelieni şi arabi, disputa durează deja de peste 50 de ani. ÃŽn presă şi la posturi de radio şi televiziune, la reuniuni la nivel înalt între şefi de state şi de guverne, Israelul este acuzat că „întreţine conflictulâ€Â?. Oare este drept să spunem că ambele părţi doresc acest conflict? Nu este oare un zid de demarcaţie un argument suficient de clar că una dintre părţi (Israelul) nu doreşte conflictul?
|
|
| |
|
| #35 |
|
|
Revenind însă la pericopa din această săptămână, să vedem care a fost mecanismul din spatele unui conflict cu un singur protagonist. ÃŽnţelepţii explică faptul că, văzând într-o profeţie faptul că urmaşii săi vor da naştere peste generaţii profetului Şmuel (Samuel) şi altor figuri reprezentative ale istoriei evreilor, Korah a crezut că lui, strămoşul atâtor personalităţi, i se cuvine o poziţie mai înaltă. Viziunea profetică a lui Korah s a împlinit, însă numai pentru că, aşa cum ne spune versetul din Numeri 26:11, „fiii lui Korah nu au muritâ€Â?. Midraşul ne spune că în ultimul moment, chiar înainte de deznodământul tragic al întregii poveşti (pământul s-a deschis şi l-a înghiţit pe Korah), fiii săi s-au căit şi s-au dezis de atitudinea părintelui lor. Ei au făcut sincer teşuva (întoarcere către Dumnezeu) şi au meritat astfel să dea naştere, peste generaţii, profetului Şmuel.
|
|
| |
|
| #36 |
|
|
Korah însă a vrut puterea! El a reuşit să mascheze dorinţa sa în forma unei cereri aparent îndeptăţite: „Toată adunarea, toţi sunt sfinţi şi Dumnezeu este în mijlocul lor! Pentru ce vă ridicaţi voi mai presus de adunarea Domnului?â€Â? Midraşul povesteşte că, în derâdere, Korah şi-a îmbrăcat cei 250 de adepţi în vestminte de culoare albastră (thelet), culoarea pe care Tora, chiar la sfârşitul pericopei de săptămâna trecută, o prescrie pentru ţiţit (ciucurii din colţurile hainelor). ÃŽmbrăcaţi astfel, Korah şi oamenii săi au venit la Moşe şi l-au întrebat: „Dacă o haină este în întregime colorată în thelet, mai trebuie ea să aibă în cele patru colţuri ciucuri de culoare thelet?â€Â?
|
|
| |
|
| #37 |
|
|
Evident, întrebarea a fost pusă cu scopul de a căuta ceartă. Semnificaţia ţiţit-ului, poruncit de Dumnezeu pentru orice haină cu patru colţuri, depăşeşte cu mult cea a culorii thelet. Există o întreagă simbolistică a ciucurilor din colţurile vestmintelor, provenind din modul de împletire şi din semnificaţiile pe care ghematria (numerologia iudaică) le conferă acestor împletituri.
Asupra a două semnificaţii pentru ţiţit („mărul discordieiâ€Â? din conflictul lui Korah) aş dori însă să mă opresc... ÃŽn primul rând, după cum am auzit în urmă cu câţiva ani de la rabinul Menachem Hacohen, ţiţit-ul simbolizează modestia. Ciucurii din colţurile hainelor sunt orientaţi în jos, către pământ, amintind celui care îi poartă că una din cele mai importante calităţi ale unei persoane este anava (modestia). Această calitate, proprie lui Moşe („Moşe a fost cel mai modest om de pe pământâ€Â? – Numeri 12:3), îi lipsea lui Korah. El a dorit poziţie socială înaltă, a dorit să fie mai sus decât i se cuvenea, şi pentru aceasta a „atacatâ€Â? semnificaţia ţiţit-ului.
|
|
| |
|
| #38 |
|
|
O a doua posibilă explicaţie a vestmântului cu ţiţit din povestea lui Korah este aceea că vestmântul simbolizează poporul evreu, iar ciucurii sunt de fapt liderii acestuia. Conform lui Dumnezeu („Să fiţi pentru Mine un popor de koheni, o naţiune sfântă!â€Â? – Exodul 19:6) şi chiar şi conform lui Korah („Toţi sunt sfinţi şi Dumnezeu este în mijlocul lorâ€Â? – pericopa din această săptămână), poporul evreu este sfânt şi la un nivel spiritual ridicat. Toţi sunt „de culoare theletâ€Â? (culoare care aminteşte, conform Talmudului, de Tronul Gloriei Divine)... ÃŽnsă liderii poporului evreu, „ciucurii din colţurile vestmintelorâ€Â? sunt necesari chiar şi în aceste condiţii, pentru că un popor fără lideri nu poate exista!
Se vorbeşte adesea în zilele noastre de cât de reprezentativi sunt liderii pe care îi avem. Sunt (cei mai) buni preşedinţii, primarii, conducătorii spirituali sau şefii pe care îi avem? Problema se pune constant, iar relaţiile dintre oameni depind de răspunsul pe care dorim să îl dăm...
|
|
| |
|
| #39 |
|
|
Este foarte important să înţelegem însă două lucruri: primul, că ne aflăm într-o mare criză, în care problemele nu au soluţii simple. Iar al doilea, că suntem datori să ne susţinem liderii pe care ni i-am ales. De multe ori suntem tentaţi să ne supraapreciem faptele şi să le subapreciem pe ale altora. („Dacă aş fi fost eu pus să rezolv problema asta, o rezolvam atât de bine...â€Â?)
Din povestea lui Korah trebuie să învăţăm să eliminăm „scânteile de ceartăâ€Â?. A critica este deosebit de uşor, a cere kavod (onoare), poziţie socială şi avantaje (adesea necuvenite) este încă şi mai uşor...
|
|
| |
|
| #40 |
|
|
Pacea şi înţelegerea între oameni provin însă din mult mai mult. Aşa după cum spunea odată un rabin, „pacea este mult mai mult decât simpla absenţă a conflictuluiâ€Â?. ÃŽn ebraică, substantivul pace (şalom) este derivat din rădăcina „şalemâ€Â? care înseamnă „completâ€Â?. Amida, rugăciunea care se spune la sinagogă de trei ori pe zi, se termină cu substantivul „şalomâ€Â?. Birkat Hamazon (Rugăciunea de după masă) se termină cu „şalomâ€Â?. Birkat Kohanim (Binecuvântarea kohenilor) se termină cu „şalomâ€Â?. ÃŽntregul Talmud se termină tot cu „şalomâ€Â?. Şi Şalom este unul din numele lui Dumnezeu.
Pacea presupune să înţelegem şi să aplicăm ceea ce ne spune Hilel în Pirkei Avot 1:12 despre al treilea protagonist al disputei lui Korah, fratele lui Moşe, Aaron: „Să fii dintre discipolii lui Aaron, iubind pacea, alergând după pace, iubind pe oameni şi apropiindu-i de Toraâ€Â?.
Când vom înţelege asta, lumea va fi pentru toţi mult mai bună...
Şabat Şalom!
|
|
| |
|
