|
|
ÃŽn funcţie de variaţia condiţiilor de relief, solurile brune podzolice şi brune feriiluviale, alternează cu cele brune acide.
La altitudini mai coborâte, sub 1200-1400 de metri, se desfăşoară subetajul pădurilor de fag şi de amestec de fag cu răşinoase (partea superioară a etajului nemoral). Pe lângă făgetele pure, la altitudini mai mari sunt frecvente amestecurile de fag, brad şi molid, iar la altitudini mai mici, făgeto-cărpinete. Ca urmare a exploatării preferenţiale a bradului în trecut, brădeto-făgetele şi brădetele au o răspândire mai mică. ÃŽn schimb se întâlnesc adesea până la poala munţilor molidişuri compacte, rezultate din plantaţii sau condiţionate de inversiunile de temperatură. ÃŽn partea inferioară a acestui subetaj-pe povârnişuri însorite, bine drenate şi pe interfluvii netede-apar local gorunete cu caracter extrazonal.
ÃŽn general predomină solurile brune acide; pe roci neutre şi bazice s întâlnesc soluri brune eu-mezobazice, luvisoluri albice şi soluri brune luvice.
Lumea animală caracteristică pădurilor de munte cuprinde diverse specii de vânat: cerbul, ursul, mistreţul, căprioara, la care se adaugă râsul, cocoşul de munte etc.
Varietatea şi complexitatea peisajului carpatic, bogăţia mare a fondului forestier, întinsele păşuni şi fâneţe, resursele climatice, de apă, la care se adaugă cele ale subsolului, conturează dimensiunile potenţialului natural al Carpaţilor şi au condiţionat, în ultimele decenii, mutaţii importante în valorificarea superioară a acestuia, asigurând, totodată, menţinerea calităţii mediului geografic.
Caractere de geografie umană şi economică
Desfăşurarea activităţilor umane în Carpaţii Româneşti a fost favorizată de condiţiile naturale ale acestora, care se caracterizează, şi sub raport social şi economic, prin unitate regională şi diversificare locală, oferind o mare varietate de resurse potenţiale (minerale, de apă şi vegetaţie).
Umanizarea a mers până la nivelul aşezărilor de tip urban, contribuind efectiv la modificarea peisajului geografic, care s-a intensificat. Implicaţiile şi consecinţele social economice s-au diversificat şi s-au impus în peisaj, de-a lungul timpului, sub raport uman, cultural, economic, politic şi administrativ, concomitent cu dezvoltarea modurilor de producţie.
Factori care au influenţat dezvoltarea umană şi economică
Poziţia geografică a Carpaţilor, la limitele Europei centrale şi răsăritene, a imprimat aspecte de interferenţă, care se reflectă şi în peisajul umanizat.
Desfăşurat sub formă de cunună şi înconjurând marea depresiune a Transilvaniei, „Carpaţii…ne apar în primul rând ca o serie de plaiuri mai mult sau mai puţin sculptate şi aşezate grosso modo în chip de cotrunăâ€Â? (Simion Mehedinţi). Forma şi direcţiile principalelor mari unităţi-Carpaţii Orientali, Meridionali şi Occidentali-cu cele două recurbări, de la extremităţile de sud-este şi sud-vest, au impus alcătuirea simetrică a întregului teritoriu, desfăşurat, în general, ca un amfiteatru, cununa munţilor fiind înconjurată de contraforturile Subcarpaţilor, apoi de dealuri şi câmpii, totul purtând însă amprenta regiunii muntoase, cu toate că aceasta reprezintă numai 27,8% din suprafaţa ţării.
Poziţia, geneza, alcătuirea geologică, relieful şi celelalte elemente naturale ale Carpaţilor au imprimat originalitatea, unitatea şi individualitatea spaţiului geografic românesc. ÃŽn acelaşi timp, ei au impus şi coordonatele prioritare ale diversificării, manifestată mai ales în altitudine, căreia îi corespunde o etajare în sfera potenţialului natural şi economic.
Alcătuirea geologică a Carpaţilor-caracterul ei de dispunere longitudinală în Carpaţii Orientali, relativ unitară în Meridionali şi deosebit de variată, în „mozaicâ€Â?, în Occidentali-a determinat o mare varietate de resurse ale subsolului, începând cu
|
|
