E=mc2
Forum de discutii libere
Subiecte din
Stiinta - Filosofie-Religie
Prezentari de subiecte tangentiale
Paranormal - Astrologie - Minuni geografice
Sfaturi practice
Meditatii online pentru bacalaureat
|
Nou pe simpatie:
Aandreea 24 ani
 | Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
25 - 52 ani |
|
|
E=mc2InregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #21 |
|
|
O eclipsa totala de Soare incepe aproape insesizabil. Luna isi incepe trecerea peste fata Soarelui un mic punct apare pe partea vestica a marginii Soarelui.
Aceasta faza progreseaza cam o ora dar putine lucruri dau indicii despre apropiere intunericului. Dar in ultimele minute premergatoare intunericului, lumina Soarelui dispare foarte repede.
In timpul eclipsei un fenomen interesant are loc. Linii inguste alternative de intuneric si lumina pot fi vazute ondulandu-se in parelel pe suprafete netede. Acestea se numesc benzi de umbra si sunt rezultatul luminii Soarelui distorsionate de neregularitatiile din atmosfera Pamantului si sunt cel mai bine observate pe pereti.
Dintr-o data cerul se inegreste. Umbra Lunii se misca cu cateva mii de mile pe ora aduce odata cu ea un dramatic efect de noapte. Cerul aproape de orizont apare inca luminos si acest fapt cauzeaza o lumina rosie si un neobisnuit efect de umbra. Intunericul in timpul zilei nu este asa de negru precum este noaptea dar in aceste conditii participa la crearea unui efect luminos unic.
In centrul acestui cer intunecat are loc spectacolul eclipsei - coroana Soarelui. Aceasta coroana straluceste in toate directiile in jurul disc solar intunecat. De un milion de ori mai slaba decat adevarata lumina a Soarelui, adevarata glorie a coroanei este vizibila doar in timpul unei eclipse totale de soare.
Intunericul eclipsei se face simtit in lumea plantelor si a animalelor. Pasarile inceteaza sa mai zboare. Florile isi inchid petalele ca si cand noaptea s-ar fi instalat cu adevarat. Temperatura scade dramatic in urma trecerii umbrei Lunii.
Memoria acestei experiente este permanenta. Frumusetea neasemuita a coroanei nu se poate asemana cu nimic. Pur si simplu nu exista nimic la fel de frumos si unic ca aceasta.
Coroana vizibila in eclipsa totala de Soare din 11 iulie 1991 in La Paz, Baja California, Mexico.
|
|
| |
|
| #22 |
|
|
Paradoxul lui olbers
Anumite fenomene studiate in profunzime dezvaluie peste tot in Univers prezenta unei materii imprastiate, greu de detectat, aparent neobservabila, ce poarta in general numele de "materie difuza". Aspecte diferite, incepand cu absorbtia interstelara a luminii, demonstreaza pe deplin diferitele forme sub care se prezinta aceasta materie. Faptul ca materia difuza exista in realitate, ca spatiile interplanetare, interstelare si cele intergalactice nu sunt vide, a trecut in multe randuri neobservat.
|
|
| |
|
| #23 |
|
|
William Herschel, in cercetarile sale, a presupus ca lumina stelelor se atenueaza exact invers proportional cu patratul distantei. Cu alte cuvinte, el considera ca spatiul interstelar este perfect transparent, neexistand fenomenul de absorbtie luminoasa, sub nici o forma. In aceeasi perioada, in 1774, un cercetator cu mult mai putin cunoscut a ajuns pe cale teoretica sa banuiasca existenta fenomenului de absorbtie a luminii. El considera ca spatiul este umplut cu un "fluid" capabil sa atenueze slab lumina. In lipsa unui mediu absorbant in spatiile interstelare, un rationament simplu il conducea pe Chaizot in cercetarile sale teoretice la o contradictie. Acest rationament a fost dezvoltat mai tarziu de catre W. Mathias Olbers (1758 - 1840) in celebrul sau paradox. Prin 1823, Olbers considera inevitabila existenta absorbtiei luminii, in baza rationamentului ce constituie paradoxul sau. El a aratat ca daca in Universul infinit ar exista o infinitate de stele, uniform raspandite in el, atunci cerul ar trebui sa straluceasca orbitor, intocmai ca suprafata Soarelui. Presupunand - pentru simplificare - ca toate stelele au dimensiuni egale, Olbers a ajuns la concluzia ca suprafata tuturor stelelor vazute de pe Pamant este infinit mai mare decat suprafata sferei ceresti. Discurile stelelor se acopera unele pe altele si deci, ocupand intreaga sfera cereasca, acestea ar avea - in lipsa unui mediu absorbant - un aspect orbitor.
|
|
| |
|
| #24 |
|
|
Acest paradox fotometric al lui Olbers, impreuna cu un alt paradox, cel gravitational, al lui H. Seeliger, ne obliga sa alegem in asa fel modelul universului, incat aceste doua contradictii sa nu se produca. Astfel a fost necesar sa se admita o considerabila absorbtie a luminii in spatiile interstelare.
|
|
| |
|
| #25 |
|
|
Mistere pe astri (luna)
Odata cu observarea prin instrumente tehnice care au amplificat tot mai mult imaginea si detaliile "astrului noptii ",întrebarile si raspunsurile au evoluat rapid , si apoi la acest început de era cosmica,risipind miturile expeditiile lunare au condus la adevarate culmi spectaculare ale cunoasterii si realizarii umane.
|
|
| |
|
| #26 |
|
|
. Originea astrului noptii a fost întotdeauna un mister.Este oare Luna desprinsa cândva din masa Pamîntului,poate chiar din marea groapa a oceanului Pacific_Sau poate este ea o sora mai mica a Terrei,desprinsa în urma cu peste 4,5 miliarde de ani -odata cu globul planetei noastre-din marea nebuloasa a sistemului solar aflat în plina organizare gravitationala ameteriei respective?Este oare Luna un corp cerestru format în alta parte a sistemului planetar,sau… poate …chiar în alta parte a Galaxiei…,ce a fost prins ulterior de gravitatia terestra?
|
|
| |
|
| #27 |
|
|
Treptat ,specialistii noii stiinte a selenologiei au parasit ideea " ruperii " Lunei din corpul globului pamântesc , întrucât bogata recolta a monstrelor de sol aduse de expeditiile americane si sovietice ,a venit sa sustina o alta origine a satelitului natural al Terrei.De fapt, s-a plecat în primul rând de la un argument teoretic ,specialistii stabilind ca la astfel de ruperi ,masele corpurilor astrale respective ar trebui sa fie în raport de 9 la 1 ; dar masa Lunei este numai a 18-a parte din masa globului nostru! Mai evidente au fost însa rezultatele analizelor de monstre chimice si compusii acestora ce domina în compozitia solului lunar.Cele câteva sute de kilograme de roci aduse cu greu din diferite locuri ale suprafetei selenare au demonstrat faptul ca elementele preponderente sunt : calciul ,siliciul, aluminiul, magneziul ;surpriza a fost constituita însa de abundenta titanului , care pe planeta noastra este suficient de rar ;dealtfel chiar si procentele de uraniu,thoriu, strontiu si bariu s-au demonstrat a fi mai ridicate decât cele întâlnite în materia terestra.Faptul ca luna are mai putin fier si plumb decât structura masei Pamântului a contribuit si el la acceptarea formarii separate a Lunii ,în urma cu circa 4,6 miliarde de ani…
|
|
| |
|
| #28 |
|
|
O alta mare întrebare , ramasa în parte neclarificata ,se refera la viata geologica a globului selenar.În cursul miliardelor de ani , acesta s-a racit oare total ,sau mai are poate o inima fierbinte -un nucleu central topit- , în stare sa alimenteze activitati vulcanice?Judecând dupa valoarea foarte redusa a intensitatii câmpului sau magnetic si dupa o anumita liniste a straturilor din profunzime zona centrala a Lunii ar trebui sa fie rece .Dealtfel ,s-a stabilit în principiu si faptul ca ultimul mare val de lava bazaltica a fost împins din adâncimi acum 3-3,3 miliarde de ani .Anumite zone cu lava racita la suprafata solului , care ar avea vârste mai recente , sunt puse pe seama caderii unor corpuri meteoritice grele ,în urma impactelor respective fiind împinse spre suprafata însemnate mase de roci topite instantaneu.Taina caldurii interioare a globului selenar , care a generat numeroase discutii contradictorii între diferiti cercetatori , a condus la determinarea prin diverse metode de studiu .Astfel masurîndu-se modificarile câmpului magnetic spatial generat de Soare ,sub influenta masei Lunii , specialistii respectivi au putut stabili caracteristicile magnetice ale astrului noptii ; apoi pe aceasta cale ,s-a dedus treptat temperatura întregului glob selenar si in fine temperatura intregului glob selenar si în fine temperatura profunzimilor.Concluzia trasa prin intermediul metodei respective a fost aceea ca la mare adâncime ,Luna este cu mult mai rece decât Pamântul (la Luna=327,5 C ; La Pamânt =3600-6000 C ).Determinariile respective au permis sa se afirme ca Luna ar fi fost un corp suficient de rece înca de la începutul existentei sale.Masuratorile directe efectuate de catre diferiti cosmonauti ,care au avut si aceasta sarcina în programul lor,au oferit date care sprijina ,în continuare ipoteza nucleului rece; astfel , termo-metrele plasate de acestia la nivelul solului prezentau valori în jur de 67 C ;dupa introducerea acestoa în foraje mici ,la adâncimi de 2 metri valoarea masurata era de numai 15 C.Numai într-un singur loc la poalele muntiilor Apenini , în forajul facut de cosmonautii David Scott si James Irvin valoare a fost ceva mai ridicata totusi de 3 ori mai mica decât pe Pamânt desi radiatia solara era cu mult mai fierbinte.Si astfel oamenii de stiinta au convenit sa considere Luna un ….corp rece.
|
|
| |
|
| #29 |
|
|
Fenomene ciudate…
Ca urmare a sesizarii prin observatii telescopice asupra producerii pe Luna a unor lumini stranii "Societatea astronomica regala" din Anglia a organizat începând din anul 1867, peste 2000 de observatii sistematice care au avut scopul de a elucida taina jocurilor luminoase semnalate .Problema a ramas însa fara explicatii…Dar în anul 1950 cunoscutul selenolog H P Wilkins comunica în mod public ca pe Luna au reaparut fenomene luminoase de scurta durata.Peste câteva saptamâni existenta fenomenelor era sa fie confirmata fiind atribuite eruptiilor vulcanului Aristarchus ;Din 1963 pâna în iulie 1969 au fost apoi semnalate fenomene luminoase unele având culoare rosie (craterele Herodot si Gassendi) iar altele de un alb stralucitor (Tycho).
Dar dupa doua luni ,astronomii cât si corpul tehnic al NASA erau din nou în alerta ziarele relatând "Unul dintre astronauti umblând pe Luna.În fund se vedea pâlpâirea unei lumini , a carei provenienta nu este înca explicata "
Dar fenoomenele luminoase de pe satelitul natural al Terrei par a fii cu mult mai stranii decât ar rezulta din simpla citire a presei .Misterul lor a devenit evident cînd unii astronomi au relatat în mod deschis despre observatiile lor asupra unor deplasari si respectiv a unor survolari ale solului lunar de catre anumite surse luminoase ,ca si cum acestea ar fi fost , de fapt, niste obiecte luminoase….În cadrul observatiei sale din 30 martie 1950 Wilkins sesizeaza efectul respectiv ca fiind o forma luminoasa ovala ce se afla în deplasare.Revista de specialitate stiintifica Sky and Telescope a publicat un ciudat document fotografic obtinut de astronomul Curtis; aceasta prezenta o neobisnuita forma de cruce luminoasa surprinsa în apropierea craterului Parry ,ale carei brate masurau câteva mile.
|
|
| |
|
| #30 |
|
|
Ar putea sa existe vreo legatura între straniile fenomene luminoase observate de-alungul deceniilor în interiorul unor cratere lunare si respectiv luminile sau mai bine zis -formele luminoase-remarcate ca survolând solul selenar?NASA a facut public un comunicat de la bordul navei Apollo 14."Rossa a anuntat centrul de urmarire a zborului ca noaptea trecuta a vazut în interiorul navei licariri luminoase neobisnuite; am vazut ceva ca doua stele sclipitoare ,sau ca doi meteoriti separati printr-un unghi de aproximativ 3 grade.".Doi ani mai târziu se face public un alt comunicat de la bordul navei Apollo 17:"Cei trei astronauti americani aflati în drum spre Luna au anuntat ca pe tabloul de bord nr.2 al cabinei spatiale s-a observat un semnal luminos însotit de un semnal sonor.Câteva secunde mai târziu ,ele au disparut fara ca astronautii sa fi putut sa discearna natura lor."
De sigur ca astfel de prezente ale unori "meteori luminosi" în spatiul restrâns al unei cabine spatiale ,care produceau în plus si efecte sonore ,au impresionat la timpul respectiv pe acei oameni temerari care faureau epopeea cosmica terestra;dar imposibi- litatea reala a acestora de a determina structura si cauza aparitiei lor într-o nava total etansata si puternic ecranata pentru multiplele radiatii din spatiu extraatmosferic prin peretii metalici masivi ,a fost completata si de olista de posibilitati , la fel de reala , de interpretarea din partea specialistilor de la sol; în fond ,cu totii se aflau în fata unor fenomene cu totul neobisnuite ,imposibil de studiat în rapida si îndeparata lor manifestare.
|
|
| |
|
