mnovicov
Administrator
 Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
|
|
A EXISTAT MURPHY
Legile lui Murphy nu sunt atât de pesimiste cum s-ar părea.
Faptul că orice poate să meargă prost dacă există cea mai mică posibilitate ca lucrurile să meargă prost, nu trebuie să ne descurajeze.
E o lege a naturii, o lege a vieţii. Nu noi suntem ghinionişti, ci pur şi simplu asta e viaţa…
S-au închis uşile metroului exact atunci când aţi ajuns în dreptul lor? A căzut felia de pâine şi a aterizat exact pe faţa unsă cu unt? Aţi demontat un aparat casnic şi piesa stricată e aproape imposibil de atins? Iar dacă aţi scos-o, v-a scăpat din mână şi s-a rostogolit nu se ştie unde? Şi atunci când aţi găsit-o, în sfârşit, constataţi că aţi căutat-o o jumătate de oră şi ea era exact acolo unde nu vă aşteptaţi să fie, chiar lângă dvs.? Nu, nu sunteţi ghinionist. Pur şi simplu toate lucrurile se supun legilor lui Murphy, care par să fie nişte legi naturale, ale unei naturi care e numai generoasă cu noi, dar, uneori, este şi perversă.
Legile lui Murphy sunt cunoscute în toată lumea, sunt afişate în birourile politicienilor şi ale cercetătorilor, în atelierele de proiectare şi în cabinetele consultanţilor financiari, ale universitarilor şi ale studenţilor. Toată lumea se amuză cu ele. Stimulaţi de spiritul lor, numeroşi specialişti au creat legi ce le poartă numele, legi ce sintetizează o experienţă într-un domeniu anume sau surprind paradoxurile vieţii cotidiene. Legile lui Parkinson, legile lui Peter, legile lui Finagle sunt la fel de celebre ca cele ale lui Murphy. Dar a existat oare Murphy?
MURPHY a existat, el este un personaj real. Identitatea lui, ca şi originea apariţiei primei legi – singura originală, celelalte fiind create de autori anonimi – au fost dezvăluite într-un articol apărut în 1977 în ziarul american „Los Angeles Timeâ€Â?. Autorul George E. Nichols, lucra în cadrul proiectului „Vikingâ€Â? la NASA, ca responsabil cu fiabilitatea şi controlul calităţii. El îşi aminteşte următoarele:
„Totul s-a întâmplat în 1949, la baza Forţelor Aeriene Edwards din Murdoc, California, în timp ce lucra la proiectul MX 981. Colonelul J.P. Stapp conducea un şir de experienţe asupra impactului la prăbuşirea pe pista de aterizare. Proiectul aparţinea firmei Northrop Aircraft care lucra ca subcontractantă pentru Laboratorul Aero Medical al firmei Wright Field. Eu eram managerul proiectului Northrop.
Căpitanul Ed Murphy era un inginer, angajat al lui Wright Field. Enervat de proasta funcţionare a unei curele de transmisie, datorită defectuoasei îmbinări la capete a curelei, Ed Murphy a exclamat: „-Dacă e vreo posibilitate să o facă prost, o va face!â€Â? – referindu-se la tehnicianul care a îmbinat greşit capetele benzii.
Câteva săptămâni mai târziu, la o conferinţă de presă, colonelul Stapp a afirmat că rezultatele excelente pe care le-am obţinut de-a lungul a câţiva ani de experienţe de aterizări forţate, fără nici un accident, se datorează „încrederii noastre absoluteâ€Â? în ceea ce el a denumit atunci „legea lui Murphyâ€Â?, şi a „efortului pe care l-am făcut permanent pentru a preîntâmpina posibilele ei consecinţe negativeâ€Â?. Presa a asigurat, în lunile care au urmat, o răspândire a „legii lui Murphyâ€Â? şi apoi a diferitelor ei variante şi aplicaţiiâ€Â?.
Aceasta a asigurat, aşadar, istoria uneia dintre cele mai cunoscute legi naturale care, se pare, guvernează tot ce este viu. Şi relaţiile viului cu materia neînsufleţită. Poate că este chiar o lege Universală…
|
|
