E=mc2
Forum de discutii libere Subiecte din Stiinta - Filosofie-Religie Prezentari de subiecte tangentiale Paranormal - Astrologie - Minuni geografice Sfaturi practice Meditatii online pentru bacalaureat 		Lista Forumurilor Pe Tematici
E=mc2 | Inregistrare | Login

POZE E=MC2

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
Anne98 la Simpatie.ro
Femeie
25 ani
Buzau
cauta Barbat
27 - 52 ani
E=mc2 / Discutii / Cate tipuri de inteligenta exista de fapt? Moderat de mihneamihai
Autor
Mesaj Pagini: 1
AnnMar
Avansat

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 239
(articol din revista Psihologia)

Daca inteligenta mentala se refera la gandire,inteligenta emotionala la afectivitate,atunci care este liantul ce le leaga?

Inteligenta poate fi abordata din mai multe perspective.
V-ati gandit la spiritualitate? Se poate da o definitie pentru inteligenta spirituala?
Sa fie oare inteligenta spirituala liantul ce leaga mentalul de emotie?

Spiritualitatea,ca si emotia,are grade diferite de adancime si de expresie.Poate fi:

  -constienta sau inconstienta
  -dezvoltata sau nedezvoltata
  -sanatoasa sau patologica
  -naiva sau sofisticata
  -avantajoasa sau periculos denaturata

In urma unor studii facute asupra tipurilor de inteligenta,alaturi de cercetatorii de la Universitatea Harvard a activat si Howard Gardner.
Cercetarile lui Gardner arata felul in care diferitele tipuri de inteligenta se dezvolta relativ independent unelede celelalte si demonstreaza ca priceperea in una nu implica neaparat priceperea in cealalta.

Inteligenta spirituala merge dincolo de dezvoltarea psihologica in sine.Pe langa constienta de sine,ea implicasi constienta relatiilor noastre cu transcendentul,a relatiilor dintre noi, oamenii,si a relatiilor cu pamantul si cu toate  fiintele.

Orice om apeleaza la inteligenta spirituala  atunci cand exploreaza intelesul intrebarilor:

   Cine sunt?
   De ce sunt aici?
   Ce conteaza cu adevarat?

Inteligenta spirituala poate ajuta o persoana sa descopere izvoare ascunse ale dragostei si bucuriei,indepartand stresul si tumultul vietii de fiecare zi.

(Frances Vaughan-doctor in psihologie si psihoterapeut,in prezent psihoterapeut la Institutul Fetzer din SUA)

    Cum se dezvolta inteligenta spirituala?

    Tipuri de inteligenta descrise de Gardner:

    -inteligenta spatiala-abilitatea de orientare in spatiu
   -inteligenta kinestezica-permite unei persoane sa-si controleze corpul in mai multe  scopuri si cu abilitate; este necesara pentru practicarea dansului sau atetlismului
   -inteligenta muzicala
   -inteligenta intrapersonala-presupune constientizarea propriilor ganduri si sentimente
  -inteligenta interpersonala-ne permite sa relationam empatic cu ceilalti
  -inteligenta emotionala care se bazeaza pe ultimile doua
pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
Rugaminte  Eu  pricep cam  greu  (  Un  QI  mai  mic  ce  sa-i  fac)  Toate  cele  afirmate  mai  sus,  pot  fi  exemplificate  ?   Ar  fi  mai  usor  de  priceput
pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
- Termenul de < INTELIGENTA >  provine de la latinescul INTELLIGERE, care inseamna a relationa, a organiza sau de la  INTERLEGERE, care presupune stabilirea de relatii intre relatii.
Chiar terminologia sugereaza faptul ca inteligenta depaseste gandirea care se limiteaza la stabilirea relatiilor dintre insusirile esentiale ale obiectivelor si fenomenelor si nu a relatiilor intre relatii. Cat de complexa este aceasta latura a personalitatii reiese din modul ei de abordare in istoria filozofiei si psihologiei.Parerile fata de inteligenta au oscilat de la acceptarea si sublinierea rolului ei in cunoastere, pana la diminuarea semnificatiei ei sau chiar pana la eliminarea ei din existenta umana.
     Socrate si Platon considerau ca inteligenta ii permite omului sa inteleaga ordinea lumii si de a se conduce pe sine insusi, iar Boudha milita pentru eliberarea omului de inteligenta pentru a ajunge la cea mai inalta forma de fericire.Pentru gandirea occidentala, inteligenta aparea a fi atributul esential,fundamental al omului, care face din om ceea ce el este,pentru gandirea orientala, inteligenta era redusa la minimum.Au fost foarte controversate si functiile inteligentei.Unii autori si-au manifestat increderea aproape nemarginita in puterea inteligentei,iar altii au minimalizat-o. Pentru Hegel, inteligenta era un gardian al intregii vieti psihice (el spune ca "adevarul si rationalitatea inimii si vointei se pot gasi numai in universalitatea inteligentei si nu in singularitatea sentimentului"), pentru Montaigne inteligenta forma imagini eronate despre Dumnezeu, oameni si lume, de aceea ea trebuie sa se centreze pe sine insasi si opiniile cu privire la relatiile dintre inteligenta si alte functii psihice, sunt impartite.
Kant o vede in uniune cu sensibilitatea, numai din aceasta intrepatrundere totala si absoluta izvorand cunoasterea. Leonardo Da Vinci legase inteligenta de sensibil, inaintea lui Kant.Cadillac,sensualistul pentru care toate cunostintele vin prim simturi,adauga ca, inteligenta apare ca un distilator, ca un mecanism ce permite rafinarea materialului brut furnizatde simturi. Pascal,considera ca inteligenta este inhibata de afectivitatea debordanta. Si Shopenhauer  vede inteligenta ca fiind subordonata vointei, singurul element primar si fundamental.
Toate aceste pareri contradictorii s-au repercutat asupra definirii inteligentei si asupra stabilirii componentelor si functiilor ei.
    Descartes, se pare ca a dat definitia cea mai apropiata de intelegerea moderna a inteligentei. Filosoful francez definea inteligenta: "mijlocul de a achizitiona o stiinta perfecta privitoare la o infinitate de lucruru. In aceasta definire, gasim intuirea celor doua pozitii actuale ale notiunii de inteligenta:ca
pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
sistem complex de operatii ; ca aptitudine generala; Vorbind despre inteligenta ca sistem complex de operatii care conditioneaza modul general de abordare si solutionare a celor mai diverse situatii si sarcini problematice, avem in vedere operatii si abilitati, cum ar fi: adaptarea la situatii noi, deductia si generalizarea, corelarea si integrarea intr-un tot unitar a partilor relativ disparate, consecintele si anticiparea deznodamantului, compararea rapida a variantelor actionale si retinerea celei optime, rezolvarea corecta si usoara a unor probleme cu grade crescande de dificultate.Toate aceste abilitati si operatii releva cel putin trei caracteristici fundamentale ale inteligentei:
1.    capacitatea de a solutiona situatiile noi;
2.    rapiditatea, mobilitatea, supletea, flexibilitatea ei;
3.    adaptabilitatea adecvata si eficienta la imprejurari(Pierre Janet o definea ca fiind o conduita pe masura)
Inteligenta apare ca o calitate a intregii activitati mintale, ca expresia organizarii superioare a tuturor proceselor psihice, inclusiv a celor afectiv - motivationale si valitionale. Pe masura ce se formeaza si se dezvolta mecanismele si operatiile tuturor celorlalte functii psihice vom intalni o inteligenta flexibila si supla.
    Leibniz intuieste cel mai bine acest aspect, referindu-se la inteligenta ca excpresie a efortului evolutiv al constiintei. In psihologie, Piaget a descris-o magistral aceasta caracteristica in epistemologia sa genetica.
    La inceputul secolului nostru, psihologul englez C.Sperman distingea, in seria aptitudinilor umane, un factor G(general) ce participa la efectuarea tuturor fenomenelor de activitate, si numerosi factori S(speciali), care corespund, operational, numai conditiilor concrete ale activitatii respective (stiintifice, artistice, sportive, etc). Factorul general este de ordin intelectual, intrucat intelegerea si rezolvarea problemelor este necesara in orice activitate. De aceea factorul G a fost confundat cu inteligenta.
    Termenul de inteligenta are o dubla acceptiune: pe de o parte de proces de asimilare si prelucrare a informatiilor variabile, in scopul unor adaptari optime, iar pe de alta parte, de aptitudine rezidand in structuri operationale dotate cu anumite calitati (complexitate, fluiditate, flexibilitate, productivitate), prin care se asigura eficienta conduitei. Aceste calitati sunt caracteristice subiectului, reprezinta invariatii ce pot fi evaluati statistic si sunt situatii la un anumit nivfel sau rang dee valoare functionala. Inteligenta, apare astfel, ca sistem de insusiri stabile proprii subiectului individual si care la om se manifesta in calitatea activitatii intelectuale centrata pe gandire. Procesul central al gandirii este strans legat ,.chiar imbinat organic cu toate celelalte.Psihologul america Thunstone, in aceasta perspectiva, operand pe baza de cercetari si stabileste mai multi factori ai inteligentei si anume: de rationament (deductiv si inductiv), de memorie, de capacitate de calcul, de rapiditate perceptuala, de operare spatiala, de intelegerea cuvintelor si de fluenta verbala. Sunt, deci, in jur de 7 sau 8 factori ai inteligentei, evaluat dupa efectele sale finale, prezenta unui factor global G nu
pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
este infirmata. Se pune degeaba problema structurii inteligentei sau, dupa formulari mai noi, problema stilului cognitiv.
De altfel, in psihologia gandirii, s-au operat diverse diferentieri intre analitic si sintetic, pragmatic si teoretic, reproductiv si productiv, cristalizat si fluid, convergent si divergent etc.
In legatura cu lateralizarea cerebrala,considerandu-se ca emisfera stanga este specializata in ordinea verbala si semantica,iar emisfera dreapta detine functiile de manipulare a relatiilor spatiale si de configurare a imaginilor, se vor contura probabil, prin cercetari, variante de inteligenta cu dominanta logico-semantica sau spatio-imagistica.
De fapt si testele de inteligenta sunt verbale si nonverbale (figurative),precum sunt si baterii de teste ce uzeaza de ambele mntipuri de probe (Wachslen). Roman Andrei Cosmovici, prin cercetarile sale, a identificat factorul G ca fiind comun pentru diverse capacitati.
    J.Piaget, prin psihologia genetica promovata, confirma punctul de vedere al inteligentei ca aptitudine generala cu o anume baza nativa. Adaptarea consta din echilibrarea dintre asimilarea informationala la schemele preexistente si acomodarea sau restructurarea impusa de noile informatii ce nu se potrivesc perfect cu vechile scheme. Echilibrarea pe care Piaget o identifica cu inteligenta se produce precumpanitor in baza acomodarilor ,a restructurarilor sau reorganizarilor mentale. Masura inteligentei este echivalenta cu rata acomodarilor ce permit o buna intelegere si rezolvare de probleme. Daca asimilarea este superficiala,iar acomodarea (prin prelucrarea informatiilor) nu se produce decat lent si insuficient, atunci si echilibrarea inteligenta este insuficienta, cei care s-au ocupat de debilitatea mentala acuzand fenomene de "vascozitate" mintala sau fixitate functionala opusa flexibilitatii.
    Considerand faptul inteligentei ca o structura instrumentala, proprie personalitatii individuale, trebuie sa aratam ca insasi experienta de viata si cu deosebire experienta scolara si profesionala o pune in evidenta si permite evaluarea ei. Empiric, inteligenta se poate evalua dupa randamentul invatarii, dupa usurinta si profunzimea intelegerii si dupa dificultatea si noutatea problemelor pe care subiectul este in stare sa le rezolve.
    Astazi, persista in psihologie intrebarea daca inteligenta este capacitatea generala de achizitie a cunostintelor, de ratiune si rezolvare de probleme sau ea implica diferite tipuri de abilitati. Cei mai multi opteaza pentru prima ipoteza.
    Noile cercetari facute din perspectiva psihologiei cognitive si a neuropsihologiei, care leaga comportamentul inteligent de eficienta neurologica, ar putea aduce precizari pretentioase in acest sens.
pus acum 20 ani
   
AnnMar
Avansat

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 239
Inteligenta muzicala sau mai degraba aptitudine muzicala

Nu exista popor care sa nu cunoasca sau sa nu fi cunoscut muzica, fie intr-o forma simpla, fie intr-o forma evoluata, ca efect al unei cultivari sistematice. De la tam-tam-urile primitivilor pana la marile creatii simfonice, muzica s-a bucurat de o apreciere unanima, prin caracterul ei inaltator, prin emotiile intense pe care le declanseaza in sufletul omului. Ea este una dintre cele mai raspandite arte,producand rascoliri adanci sau emotii inaltatoare, veselie sau melancolie, nu numai omului aflat pe o treapta superioara de cultura si civilizatie, ci si celui care are de parcurs un drum lung de parcurs pana sa ajunga la acest stadiu. Omul a cantat intotdeauna, fie in orele de odihna, fie in cele de munca, manifestandu-si atat starile sufletesti de natura afectiva, cat si preocuparile, gandurile, ideile. Muzica este un mod specific de reflectare a realitatii, prin tonus melodic, prin redarea unei structuri si inlantuiri de sunete ingenios armonizate. 

Aptitudinea muzicala este o insusire a personalitatii care face posibila efectuarea cu succes a activitatii muzicale. O persoana cu aptitudine muzicala manifesta interes si inclinatie deosebita pentru muzica, fredoneaza melodii, canta, invata cu usurinta cantecele auzite, manifesta dorinta de a cunoaste cat mai multe date din domeniul muzical. Talentul muzical consta in dezvoltarea aptitudinii muzicale la un nivel superior, caracterizat prin originalitate si capacitate creatoare. Cand o persoana reuseste sa creeze muzica originala, cuceritoare, rascolitoare, exprimand idei, sentimente si dorinte profund umane, suntem in prezenta unui evident talent muzical. Unii oameni raman la stadiul aptitudinii muzicale, pe cand altii, depunand o munca intensa si sistematica, devin talente muzicale, creatori.

Nu orice creatie indica insa prezenta talentului muzical, ci numai acelea care se desting prin originalitate si profunzime, prin capacitatea de a exprima idei, sentimente,idealuri si nazuinte nobile.

Modificat de AnnMar (acum 20 ani)
pus acum 20 ani
   
AnnMar
Avansat

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 239
Care sunt indicii aptitudinii muzicale si ai talentului muzical?

Si aici trebuie sa remarcam faptul ca aptitudinea muzicala este o combinatie specifica de insusiri senzoriale, intelectuale, afective si volitive.

Din punct de vedere senzorial este necesara o buna acuitate auditiva, datorita careia sa se poata percepe inaltimea sunetelor, intensitatea lor, ritmul, armonia si timpul. Acuitatea auditiva se caracterizeaza printr-un prag al sensibilitatii sonore si al celei diferentiale scazute, adica prin capacitatea de a percepe cele mai fine si mai diferite sunete. Nu totdeaune o persoana care dispune de un organ auditiv bun da dovada de inzestrare muzicala. Intr-o clasa, foarte multi elevi se remarca printr-un auz foarte fin, capabili de a diferentia sunetele aparatelor de fizica, vocile colegilor etc., fara insa a fi inzestrati muzical. Aceasta inseamna ca numai simpla percepere a sunetelor nu e suficienta, ci este nevoie in plus si de o intelegere a lor. Se stie ca Beethoven la un moment dat a pierdut total auzul, dar aceasta nu l-a impiedicat sa compuna cele mai frumoase simfonii, din cauza ca dispunea de o inalta intelegere a sunetelor, a armoniei acestora pe care le auzea in minte, adica in auzul interior. Aproape toti cercetatorii aptitudinii muzicale vorbesc de existenta unui auz exterior si a unui auz interior. Prin auzul exterior sunt percepute sunetele si melodiile de afara, iar prin cel interior cele care se elaboreaza in minte sau cele care ni le reprezentam. La Beethoven auzul interior era foarte dezvoltat, fapt care a contribuit ca activitatea lui componistica sa nu inceteze odata cu aparitia surzeniei, ci sa se desfasoare in conditii creatoare tot atat de desavarsite ca in trecut.
pus acum 20 ani
   
AnnMar
Avansat

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 239
Inaltimea unui sunet- este determinata de frecventa sau numarul de vibratii pe secunda. Sunetul cu o frecventa mare este inalt, iar cel cu o frecventa scazuta este jos. Pentru o persoana cu aptitudine muzicala este absolut necesara capacitatea de a diferentia sunetele dupa inaltime, nu numai extremele, care se percep usor, ci si sunetele foarte apropiate, cu mici diferente intre ele.Intensitatea sau taria unui sunet depinde de amplitudinea undelor sonore. Pentru ca un sunet sa poata fi perceput, trebuie sa indeplineasca atat conditii de frecventa, cat si de tarie sau amplitudine. Un sunet perceptibil ca frecventa, dar cu amplitudine scazuta nu produce senzatie auditiva. Un bun organ auditiv distinge clar intensitatea sunetelor.


Ritmul muzical- este capacitatea �de a trai activ, motric muzica, de a simti expresivitatea emotionala a ritmului muzical si de a-l reproduce cu exactitate�. Orice creatie muzicala are un ritm al ei specific, intocmai ca si versurile unei poezii. Cel dotat muzical percepe usor acest ritm, la inceput spontan, dar pe masura ce experienta muzicala se imbogateste, perceperea se face pe baza unor norme de care trebuie sa se tina seama. Perceperea ritmului usureaza substantial intelegerea structurii melodice a unei compozitii muzicale. Aproape toti cercetatorii admit ritmul ca o componenta a aptitudinii muzicale.

Armonia- este un alt element component al aptitudinii muzicale. O melodie, un acord sunt formate din numeroase sunete intre care exista o concordanta concomitenta. Perceperea armoniei inseamna perceperea concomitenta a mai multor sunete dintr-o melodie sau dintr-un acord. Cel inzestrat cu aptitudine muzicala isi da seama cu usurinta si exactitate de elementul dizarmonic aparut intr-o unitate melodica, ale carei componente se imbina perfect.
Tot asa de importanta este si perceperea timpului sau duratei unui sunet melodic. Unele sunte sunt mai scurte, altele mai lungi, unele se surprind in inspiratie, altele in expiratie. Perceperea duratei sunetelor este o conditie a muzicalitatii.
pus acum 20 ani
   
AnnMar
Avansat

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 239
Prin imaginatia creatoare se elaboreaza cele mai ingenioase asocieri, muzicianul avand posibilitatea de a unifica intr-o structura melodica sunete variate cu o mare putere de influentare. Adevaratele talente muzicale se caracterizeaza printr-o puternica forta creatoare. Trebuie remarcat faptul ca talentul muzical nu presupune numai o activitate componistica adica elaborarea de lucrari muzicale (opere, muzica simfonica, muzica usoara etc.) ci si o interpretare originala. Marii interpreti de muzica sunt mari talente muzicale, deoarece interpretarile lor sunt adevarate creatii, stiind sa introduca totdeauna specificul personalitatii lor, fara a neglija insa partitura. Foarte adesea marii compozitori sunt si mari interpreti, cum a fost cazul lui Haendel, Beethoven, Mozart, Weber, Chopin, Liszt, Musorgski, Enescu etc.

Arta interpretativa se manifesta pe doua laturi: cantaret si dirijor. Cantaretii cu talent deosebit se disting printr-o mare forta emotionala, printr-o profunda intelegere a ideii cuprinse in opera interpretata.

Din punct de vedere afectiv persoana inzestrata muzical se caracterizeaza prin sensibilitate deosebita, adica prin trairea puternica, de o mare intensitate a muzicii, simtind nevoia de a percepe si a avea emotii cat mai variate si mai profunde. Talentul muzical dispune in plus de o forta neobisnuita, de influentare, declansand in sufletele ascultatorilor stari emotionale foarte intense. Sensibilitatea muzicala este insa asociata cu intelegerea continutului de idei al partiturii sau al frazei muzicale, muzica fiind o modalitate superioara de a exprima idei, sentimente, idealuri. Ascultatorul ramane indiferent, rece la interpretarea unui cantaret lipsit de sensibilitate si se entuziasmeazi atunci cand acesta reuseste sa-si transmita fluidul sau afectiv. Acelasi lucru este valabil si pentru dirijor, care cucereste si entuziasmeaza publicul. Stapanind perfect partitura, patrunzandu-i sensul, el ii da o noua viata, dominand in acelasi timp orchestra cu prestigiul si autoritatea sa.
pus acum 20 ani
   
AnnMar
Avansat

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 239
La aparitia interesului pentru muzica- un rol determinant il are in primul rand mediul familial. Asa de exemplu in familia lui George Enescu cantul era practicat cu pasiune si seriozitate. Strabunicul sau, Enea Galin, fusese preot, dotat cu o voce splendida, iar mama baiatului canta minunat, acompaniindu-se cu chitara. La influenta mediului familial si scolaresc se adauga adesea si cate o intamplare, cum a fost cazul lui G.Enescu, care la varsta de numai trei ani intalneste un taraf lautaresc in imprejurimile Caracaliei, sat vecin cu Liveni, lasandu-i o impresie puternica. Interesul insa nu se consolideaza decat prin munca, prin perseverenta. Asa se explica de ce Enescu la varsta de 13 ani termina Conservatorul din Viena, sub indrumarea profesorului Hellmsberger, la 16 ani apare in concert la Paris in calitate de compozitor cu “Poema romana�, la17 ani scrie “Sonata a II-a� pentru vioara si pian, iar la 18 ani scrie un “Octet� pentru 4 viori, 2 viole si 2 violoncele.

Lipsa de perseverenta, cu toata inzestrarea duce la ratare sau la creatii minore. In aceasta privinta este ilustrativ un caz descris de Revesz, care a urmarit evolutia unui copil de la 5 pana la 13 ani. Astfel, la 7 ani dispunea de un auz absolut, reusind sa descompuna aproape fara greseala un acord, transpunea perfect acorduri polifonice in orice tonalitate, citea cu usurinta partiturile si transcria pe note, putea sa cante pe dinafara, dupa cateva repetari, o serie de sonate de Beethoven, fugile lui Bach, compozitii de Schuman. La 8 ani a compus o serenada, la 11 ani a prezentat in public, cu mare succes, Concertul in mi bemol major al lui Beethoven etc. Cu toate acestea el nu a ajuns un veritabil talent muzical, ci, din cauza lipsei de perseverenta, s-a pierdut.

Dintre toate aptitudinile, cele muzicale apar cel mai de timpuriu. Asa de exemplu Mozart si Haydn manifestau aptitudinile muzicale de la varsta de 2-3 ani; Mozart compune un menuet la5 ani, Enescu compune tot la 5 ani “Pamantul romanesc�, iar la 11 ani, se distinge printr-o bogata activitate de compozitor. Sunt insa si cazuri de mari compozitori ale caror aptitudini muzicale au aparut mai tarziu, ca de exemplu Wagner, Beethoven, Cezar Franck etc., fapt care dovedeste ca niciodata nu e prea tarziu pentru dezvoltarea aptitudinilor.

Nu trebuie uitat insa ca marile talente muzicale nu sunt produsul exclusiv al inzestrarii native, ci mai ales al unei munci incordate si perseverente. George Enescu obisnuia adesea sa spuna: “In muzica este nevoie de talent cam 30%, restul de 70% este munca�, prin acel “30% talent� intelegand inzestrarea nativa, care reprezinta un procent mult mai mic decat munca (70%), iar renumitul violonist ceh Jan Kubelik (1880-1940) afirma ca “muncind 18 ore pe zi, timp de 20 de ani, poti ajunge celebru�, fapt ce trebuie interpretat in sensul ca munca este izvorul cel mai profund al adevaratului talent muzical.


Bibliografie: Stefan Zisulescu - “Aptitudini si talente�
pus acum 20 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la