mnovicov
Administrator
 Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
|
|
CE ESTE ISLAMUL?
Odata am pus urmatoarea intrebare studentilor mei: “Daca ar fi sa vina la voi un strain si sa doreasca sa afle totul despre religia Islamului in decurs de o singura ora, deoarece nu dispune de mai mult timp, cum ati rezolva aceasta proÂÂÂblema?" Ei au replicat ca este imposibil, deoarece respectivul ar trebui sa studieze doctrina uniÂÂÂcitatii lui Allah, comentariile asupra Sfantului Coran, arta recitarii Sfantului Coran, rostirile (Hadith) Profetului - pacea fie cu el! - si jurisprudenta si, de aseÂÂÂmenea, ar trebui sa studieze amanuntit probleme si teme ce ar necesita cincizeci de ani din viata sa!â€Â? Eu i-am contrazis, spunandu-le: “Lauda lui Allah! Oare in timpul ProÂÂÂfetului - pacea fie cu el! -, nu au venit beduinii arabi, nestiutori de carte, la acesta si au dobandit cunostinte despre religie stand cu el doar o zi sau chiar mai putin? Nu au dus oare acesti beduini mesajul acestei religii popoarelor din desert, devenind, in acest fel, sfatuiÂÂÂtorii si dascalii lor? Nu va amintiti cum Profetul - pacea fie cu el! - a explicat religia noastra in trei propozitii concise, in care a vorbit despre: “Iman (credinta), Islam (religie) si Ihsan (realizarea relatiei omului cu Allah)? De ce nu am putea sa explicam, azi, religia, in timp de o ora? Ce este Islamul? Si cum ar putea deveni cineva musulÂÂÂman? Fiecare crez, bazat pe adevar sau fals, fiecare socieÂÂÂtate, utila sau daunatoare, si orice asociatie, buna sau rea, opereaza pe baza anumitor principii si precepte ce definesc telul acestora si traseaza directiile de actiune. Aceste prinÂÂÂcipii si precepte sunt in natura firii pentru membrii si discipolii lor. Oricine doreste sa devina membru intr-o astfel de orgaÂÂÂÂÂÂnizatie va studia de la inceput principiile si preceptele acesteia. Daca acestea sunt acceptate de gandirea sa conÂÂÂstienta si subconstienta si daca el va crede fara dubii in validitatea acesÂÂÂtora, el va depune o cerere de afiliere la aceasta orgaÂÂÂnizatie. In acest mod, el devine unul dintre memÂÂÂbrii si suporterii acesteia. Din acel moment, devine obliÂÂÂgatoriu pentru el sa faca ceea ce i se cere, ca parte inteÂÂÂgranta a acesÂÂÂÂÂÂtei organizatii: sa dovedeasca la timpul potrivit sinceÂÂÂritatea sa fata de principiile si preceptele organizatiei. De aceea, el trebuie sa-si reaminÂÂÂteasca tot timpul aceste prinÂÂÂcipii si sa fie cu grija pentru a nu comite ceva ce contravine acestora. Intr-adevar, el trebuie sa se infatiseze, prin caracter si comportament, ca cel mai bun exemplu de persoana ce urmeaza aceste principii si sa fie un suporter inflacarat al acestora. Astfel, a fi membru intr-o societate presupune: (a) cuÂÂÂnosÂÂÂtinte despre sistem; (b) credinta in principiile sale; (c) adeziune fata de regulile acestuia; (d) calauzirea vietii personale dupa aceste principii si regulamente. Aceasta este o conventie accepÂÂÂtata si este aplicabila Islamului. Oricine doreste sa imbratiseze religia Islamului trebuie ca, inca de la inceput, sa-i accepte cu fermitate si in totalitate prinÂÂÂcipiile intelectuale. In acest fel isi va fi dezvoltat in interiorul sau credinta. Principiile pe care trebuie sa le accepte pot fi enunÂÂÂtate sumar in modul urmator: aceasta viata materiala nu este intreaga existenta si nici sfarsitul intregii existente; aceasta viata lumeasca nu este intreaga viata; omul a existat inca inainte de a se naste si el va continua sa existe si dupa moarte; el nu s-a autocreat, ci a fost creat inainte de a se autocunoaste; obiectele neinsufletite din jurul sau nu l-au creat, deoarece el este o fiinta rationala, in timp ce acelea nu sunt; el si toate celelalte fapturi din acest univers au fost create din nimic de catre unul Allah cel Atotputernic; El este unicul ce poate darui viata si care poate stapani moartea; El este acela care a creat totul si, daca vrea, il poate distruge si ii poate sterge orice urma; Acest Allah Atotputernic nu se aseamana cu nici o alta creatie; El este infinit, preexisÂÂÂÂÂÂtent, etern, AtotÂÂÂputernic si AtoateÂÂÂstiutor. El este drepÂÂÂÂÂÂt, dar dreptatea Lui absoluta nu poate fi masuÂÂÂrata dupa criteriile dreptatii umane. El este cel care a pus bazele regulilor, pe care noi le descriem ca legi ale naturii. El a creat totul conform unei masuri binedefiÂÂÂnite de-o vesnicie. Toate fenomenele activiÂÂÂtatii si inactiÂÂÂvitatii, ce au loc in obiecte insuÂÂÂfletite sau neinsuÂÂÂfletite, precum si consistenta si inconsistenta acestora, au fost bine clarificate si demarcate, si omul a fost inzestrat cu puterea inteÂÂÂligentei cu care poate gandi, decide asupra multor chestiuni ce sunt la dispozitia sa; el a fost dotat cu puterea ratiunii, cu ajutorul careia poate alege ceea ce ii place si o putere a vointei prin care poate realiza ceea ce-si propune. Si Allah a creat, dincolo de aceasta viata tempoÂÂÂrara, una eterna, intr-o lume ulterioara, in care cel ce face fapte bune va fi rasplatit in Rai, iar facatorul de rele va fi pedepsit in Iad. Acest Allah este Unic. Nu are nici un egal care sa fie adorat asemenea Lui. Nu exista nici un interÂÂÂÂÂÂmediar care sa ne apropie de El si care sa ne pledeze cauza fara permisiunea Lui. De aceea, El si numai El trebuie preaÂÂÂmarit cu sinceritate si puritate. El a creat obiecte materiale ce pot fi vazute si simtite de noi; a creat, de asemenea, lucruri nevazute, unele cu viata, altele fara viata. Printre fiinte, unele au fost create ca un bun absolut: acestia sunt ingerii, iar printre cele nevazute au fost create acelea complet rele: diavolii; in afara de acestea mai este a treia categorie de fiinte nevazute ce au atat elemente ale binelui, cat si ale raului. Ele sunt in acelasi timp si virtuoase si vicioase, ca, de exemplu, djinn1 (duhuÂÂÂrile). Allah selecteaza dintre fiintele umane anumite persoane carora le este dezvaluita Shari'a (Legea Canonica a Islamului) pentru a putea conduce umanitatea catre ea. Asemenea persoane sunt profetii. Aceasta Shari'a este continuta in cartile revelate de Allah. Fiecare scriptura o abroga pe cea de dinaÂÂÂinÂÂÂtea ei. Sfantul Coran este ultima dintre aceste carti. Toate cartile si scripÂÂÂturile, care i-au precedat, au fost fie distruse, fie pierdute, fie uitate. Sfantul Coran a ramas intact si ferit de disÂÂÂtrugere sau pierdere. Ultimul dintre profeti este MuÂÂÂhammad ben Abdullah, arab din tribul Qurays. O data cu el au luat sfarsit toate mesajele divine si toate religiile. Dupa el nu a mai fost nici un profet. Sfantul Coran este Constitutia Islamului. Oricine sustine faptul ca acesta a fost revelat de Allah si care crede in el, in toate privintele, este un credincios (Mu'min). Credinta (Iman), in acest sens, este ceva ce poate fi vazut doar de catre Allah cel AtotÂÂÂputernic, deoarece fiintele umane nu pot paÂÂÂtrunde in inimile oamenilor pentru a sti ce este in ele. De aceea, pentru a putea fi acceptat in religia Islamului, este esential ca sa-ti declari credinta prin rostirea celor doua declaratii de credinta: “Marturisesc ca nu exista Allah in afara lui Allah si marturisesc ca Muhammad este profetul lui Allahâ€Â?. El devine musulman in momentul in care rosteste aceste declaratii de credinta. El devine, astfel, indreptatit la toate cele de care se bucura musulmanii si va fi de acord sa indeplineasca toate indatoririle impuse asupra sa de catre Islam. Aceste datorii (Ibadat) sunt formele de proslavire preÂÂÂscrise; ele sunt in numar mic si sunt usor de indeplinit, necerand un efort deosebit sau straduinta prea asidua.
1. Este necesara rugaciunea de la rasaritul soarelui - doua Rak’at-uri (prosternari), in timpul carora are loc comuÂÂÂniunea sa cu Allah. Credinciosul Il roaga pe Allah si cauta refugiu in El impotriva pedepsirii sale. Inainte de a-si face rugaciunea, el face (wudu') (spalarea rituala - ceea ce inseamna sa-si spele fata, mainile si picioarele sau sa faca o baie, daca se afla in stare de impuritate rituala). In afara de rugaciunea de mai sus, trebuie sa te mai rogi de inca patru ori: la pranz - 4 Rak'at-uri, seara - 4 Rak'at-uri, la asfintit - 3 Rak'at-uri si la inceputul noptii - 4 Rak'at-uri. Acestea sunt rugaÂÂÂciunile obligatorii a caror indeplinire nu va lua mai mult decat o jumatate de ora sau o ora pe zi. Nu exista un loc anume sau o persoana necesara pentru a efecÂÂÂtua aceste rugaciuni, nici nu este necesar nici un interÂÂÂmediar intre musulman si Allah. 2. Intr-o anumita luna a fiecarui an, musulmanii isi schimba ordinea obisnuita a meselor zilnice: micul-dejun este amanat pana seara tarziu, pranzul este amanat pana dupa asfintit, iar, in timpul zilei, ei se abtin de la apa, mancare si relatiile cu femeile. Este o luna de autopurificare pentru fiecare musulman. El isi purifica sufletul si trupul. Este, de aseÂÂÂmenea, o luna care reprezinta dorinta arzatoare a oameÂÂÂnilor de a face bine, de a fi generosi si de a reflecta fratia oamenilor in viata materiala. 3. Un musulman trebuie sa predea 2,5% din avere, ca milosÂÂÂteÂÂÂnie pentru cei saraci si aflati in nevoi. El trebuie sa plaÂÂÂteasca anual o anumita cantitate din banii economisiti, dupa acoperirea nevoilor personale si ale familiei sale. Acest ajutor financiar oferit voluntar de catre fiecare musulman apare ca o importanta sursa de sprijin pentru cei saraci si bolnavi, precum si pentru cei aflati in nevoi. Aceasta ajuta la alinarea saraciei si stabileste o secuÂÂÂritate sociala. 4. Islamul a stabilit anumite intruniri periodice ale musulÂÂÂmanilor: in fiecare zi ei se aduna de cinci ori pentru a inalta rugaÂÂÂciuni intr-o moschee. Aceasta adunare este similara unei intalniri pentru rugaciune ce se tine de cinci ori pe zi asa cum sunt orele de predare la scoala. Aceasta este rugaÂÂÂciunea la moschee prin intermeÂÂÂdiul careia ei isi culeg rasplata virtutii lor. In acest mod, nu se face nici o intrerupere in programul de lucru, indiferent daca acesta este muncitor intr-o fabrica sau un comerciant in propriul magazin. Aceia care pierd intrunirea, se roaga acasa, dar aceasta ii priveaza de rasplata rugaciunii in colectiv. Urmeaza intalnirea saptamanala de vineri pentru rugaÂÂÂciunea Jumu’a. Este o rugaciune de mai putin de o ora si este obligatorie pentru toti barbatii. Pe langa cele de mai sus, mai sunt doua rugaciuni anuale ce au loc cu ocazia celor doua Eid-uri (sarbatori). Participarea la acestea nu este obligatorie, iar durata lor este de mai putin de o ora.
In sfarsit, exista o intrunire anuala internationala cunosÂÂÂcuta sub numele de Hajj. Este un fel de intrunire publica generala. Are loc o data pe an intr-un loc anumit. Este, de fapt, o intrunire ce ofera indrumare in toate aspectele: spiritual, fizic si intelectual. Unui musulman i se cere sa ia parte la o astfel de intrunire cel putin o data in viata. Cele de mai sus sunt ‘Ibadat (indatoriri preÂÂÂscrise) impuse fiecarui musulman. In afara celor de mai sus, retinerea de la anumite fapte este, de asemenea, considerata ca facand parte din ‘Ibadat. Aceste actiuni sunt regretabile pentru orice perÂÂÂsoana cu bun simt si sunt conÂÂÂdamÂÂÂnate ca fapte rele. Acestea sunt fapte ca, de exemplu: uciÂÂÂdeÂÂÂrea pe nedrept, atacarea si agresarea altora, toate formele de nedreptate, toate bauturile care afecteaza creierul, adulterul, deoaÂÂÂrece distruge onoarea si demÂÂÂnitatea si contravine formelor conÂÂÂsfinÂÂÂtite ale relaÂÂÂtiilor de sange, camata, rostirea de minciuni, tradarea si dezertarea din serviciul militar, care are ca scop glorificarea Cuvantului Divin; apoi, mai sunt si nesuÂÂÂÂÂÂpunerea fata de parinti, rostirea unui juramant sau a unei marturii false. Sunt anumite fapte detestabile pe care orice persoana cu bun simt le condamna. Daca un musulman nu-si face unele dintre datoriile sale si comite acte ce nu sunt permise, iar apoi se caieste si cere iertare de la Allah, Allah il va ierta cu siguÂÂÂranta. Dar daca nu se va cai, el va fi considerat in continuare un musulman - dar unul inclinat spre nesupunere, ce merita pedeapsa in lumea ce urmeaza. Pedeapsa va fi insa temporara si nu va fi egala cu cea a unui kafir (necredincios). Dar daca un musulman refuza sa recunoasca unele dintre principii, cum ar fi credintele de baza, sau isi exprima indoieli refeÂÂÂritoare la acestea, sau refuza sa-si indeplineasca o sarcina impusa, fie comite un act interzis ori renunta chiar si numai la un singur cuvant din Sfantul Coran, el va fi considerat ca unul care s-a indepartat de religie - un apostat ce va fi privat de religia sa islaÂÂÂmica, iar apostazia este cea mai mare crima din punctul de vedere al Islamului. Este ca o crima de inalta tradare in legea contemÂÂÂporana. Iar pedeapsa este foarte aspra, daca persoana resÂÂÂpecÂÂÂtiva nu renunta la acest comportament si nu se caieste. Un musulman poate sa nu-si implineasca o parte din datoriile sale sau poate comite unele acte nepermise, dar daca este constient de indatoririle sale si de ceea ce nu ii este permis, el va continua sa ramana un musulman, dar unul inclinat spre nesupunere. In ceea ce priveste credinta, aceasta trebuie acceptata in totalitate, caci o negare a unei parti a acesteia echivaleaza cu negarea intregii religii. De aceea, o persoana care accepta 99% din credinta, dar neaga acel 1%, este considerata necredincioasa.
Un musulman poate fi un necredincios ca de exemplu o persoana care se inroleaza intr-un partid sau intr-o societate si participa la intrunirile acestora, isi plateste la timp cotizatiile si face tot ceea ce i se cere unui membru, dar refuza sa-i accepte principiile si sa se lase convins de acestea. El a aderat doar in scopul spioÂÂÂnajului sau pentru a obstructiona sau a produce dezordine in acea organizatie. Un astfel de musulman este un ipocrit.1 El rosteste marturisirile de credinta si executa ‘Ibadat, dar in interiorul sau nu este convins in legatura cu acestea. O astfel de persoana nu are salvare in fata lui Allah, desi poate fi considerat un musulman. Aceasta se intampla din cauza ca lumea judeca ceea ce este aparent, in timp ce Allah AtotÂÂÂputernicul stie ce este ascuns in inimile si in interiorul fiecaruia. Daca o persoana crede in principiile de baza ale Islamului, care sunt, pe scurt, urmatoarele: aprobarea unicitatii lui Allah AtotputerÂÂÂnicul; neasocierea vreunui partener Acestuia; credinta in ingeri, profeti, Cartile Revelate si in Viata de Apoi: credinta in destin, exprimarea rugaciunilor de credinta; efectuarea rugaciunilor obligatorii; postul in luna Ramadanului; plata Zakat-ului; indeplinirea pelerinajului Hajj o data in viata, daca se poate, si renuntarea la orice este considerat a fi interzis prin consens, atunci el este un musulman credincios. Dar el nu va culege fructele Iman-ului si nu va fi binecuvantat cu darurile sale si nu va fi un musulman complet, decat daca adopta stilul de viata al unui musulman adevarat. Profetul nostru Muhammad - pacea fie cu el! - a insumat caracteÂÂÂristicile unui musulman adevarat intr-o singura fraza. Aceasta afirma, esenta credintei si a actiunii : “TREBUIE SA-L PREAMAÂÂÂRESTI PE ALLAH CA SI CUM TE PRIVESTE: DACA TU NU IL VEZI, EL TE VEDEâ€Â?. Aceasta este esenta Islamului. El impune fiecarui musulman sa fie constient de Allah in toate actiunile sale, vazute sau nevazute, serioase sau mai putin serioase. Desigur, Allah il vegheaza tot timpul si este constient de fiecare miscare a omului. De aceea, orice persoana constiÂÂÂenta de Allah nu se va angaja in nici un act dezaprobat si nici nu va fi disperat ca va realiza prezenta lui Allah alaturi de el. De aceea, o persoana intarita de o astfel de constiinta nu se va umili pentru a primi ajutor de la nimeni, deoarece ii va cere lui Allah ceea ce are nevoie. Si daca o persoana face un act de nesupunere fata de Allah - nesupunerea este in natura umana - ea va trebui sa se caiasca pentru actiunile sale si Allah o va ierta. Aceasta este, pe scurt, Religia Islamica. In capitolele urmaÂÂÂtoare vom intra in detaliu in toate aspectele Credintei, cu vointa Domnului.
|
|