E=mc2
Forum de discutii libere Subiecte din Stiinta - Filosofie-Religie Prezentari de subiecte tangentiale Paranormal - Astrologie - Minuni geografice Sfaturi practice Meditatii online pentru bacalaureat 		Lista Forumurilor Pe Tematici
E=mc2 | Inregistrare | Login

POZE E=MC2

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
Alexanndra1994 Profile
Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
24 - 43 ani
E=mc2 / Budhism / Buddha - Lumina unei cai  
Autor
Mesaj Pagini: 1
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
INVOCATIE

O!Tu, Viata Eterna
O!Tu, Pace Suprema
Am  gasit  refugiul in  Tine
Fie  ca  lampa-mi  intunecata
Sa  se  aprinda prin  lumina ta
Inscrierea  gloriei  Tale pe  fruntea mea
Sa-mi  spele  ignoranta pentru totdeauna
Picioarele  tale sa  inteteasca  focul
Care-mi  va  schimba cenusa  in  aur
Fie ca  tot  ce  este  intunecat in  mine
Sa  arda  in  flacari
Si  valul iluziei  sa  fie indepartat pentru  totdeauna

                                    Rabindranah Tagore
pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
Celor interesati de aceasta religie le sugeram sa viziteze site-ul dharmanet.org, un adevarat portal despre aceasta credinta. Conform subtitlului sau, "Porti catre budism", ceea ce va propune site-ul este o serie de link-uri reunite in categorii, una dintre ele fiind dedicata centrelor internationale Dharma si grupurilor de practicanti ai acestei religii. In cazul in care vreti sa aflati mai multe, site-ul va ofera carti si eseuri despre fundamentele acestei religii, iar daca vreti sa apelati la cineva in masura sa va poata furniza mai multe detalii, pe site se gaseste o lista de discutii si de newsgroup-uri. Paginile personale referitoare la acest subiect sunt si ele una dintre categoriile acestui site. Exista un motor de cautare de tipul "who's who", pentru a cauta un maestru spiritual. In cazul in care resursele pe care le gasiti aici nu le considerati complete, puteti apela la lista de link-uri catre alte adrese.

Una dintre aceste adrese este si buddhanet.net. Informatiile de aici incearca sa explice ce inseamna meditatia interioara si care sunt bazele acesteia. Site-ul sustine si o revista electronica despre budism si un serviciu de stiri. Si aici se pot descarca diverse fisiere din sectiunea de download, care sunt dedicate celor care fac primii pasi in aceasta credinta, dar si celor care vor sa afle mai multe despre principiile meditatiei interioare. Asa cum era normal, exista o arta ale carei baze sunt inspirate de budism si manifestarile acesteia sunt reprezentate pe site. Exista si articole dedicate diferitelor forme de budism sau metodelor de meditatie. Motorul de cautare cu care este dotat site-ul va permite sa cautati un cuvant-cheie despre care vreti sa aflati mai multe.
pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
Despre  intoleranta  noastra  spune mult  cautand  in  pagini  romanesti despre  budhism
Asta  e  tot  ceea  ce  am  putut  gasi
In  rest  un  mare  ocean  de  injuraturi
pus acum 20 ani
   
AnnMar
Avansat

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 239
BUDDHISMUL – religia caii înoptite

ÃŽn India, la Sarnath Buddha a rostit prima sa predica acum aproape 2.500 de ani.

(Numele lui Buddha este sfânt în toata Asia. Printre cei 150.000.000 de adepti ai religiei "budhiste" din toata lumea, 8.000 sunt americani

TERMENI BUDDHISTI

Bodhi
Iluminare

Bodhisattva
Persoana care a pornit pe calea “budhizarii� si care, în general, în decursul unei viitoare întrupari, va deveni Buddha

Buddha
Numele dat întruparii abnegatiei, virtutii si întelepciunii

Buddhism
Religia bazata pe doctrina predicata întâi de Gautama Buddha. Principala sa descoperire consta într-o percepere a cauzelor suferintei si a cailor prin care se poate realiza mântuirea din suferinta

Maya
Mama lui Buddha

Nirvana
Stingerea finala, în inima, a întreitului foc: al patimii, al urii si al înselarii. Acest proces implica o stare spirituala binecuvântata

Pitaka
Una dintre cele trei diviziuni ale scripturilor buddhiste

Stupa
O movila buddhista, care formeaza un sanctuar de pomenire a lui Buddha

Tripitaka
Cele trei diviziuni ale scripturilor buddhiste


Descrierea cultului

Una este să înveţi despre Buddhism în şcolile din Apus şi cu totul altceva este să-l auzi şoptit în propria-ţi ureche de un asiatic învăţat, cu ochelari, în vârstă de 40 de ani, care-şi iubeşte stăpânul său, pe Domnul Buddha. Aceasta poate să ţi se întâmple dacă mergi la Sarnath, în India, unde Buddha a rostit prima sa predică acum aproape 2.500 de ani.
pus acum 20 ani
   
AnnMar
Avansat

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 239
Prinţul devenit Cerşetor

ÃŽn micul sat de vis numit Sarnath se află un frumos şi rar muzeu. Acolo se află şi ruinele unor vechi mănăstiri Buddhiste şi un templu pentru rugăciune. Dar cel mai fascinant lucru îl constituie picturile murale din clădirea centrală (a oficiilor), reprezentând scene din viaţa lui Gautama Buddha, prinţul devenit cerşetor pentru Dumnezeu. Lângă aceste picturi murale mi-a confiat observaţiile sale însoţitorul meu, cu o voce puţin aprinsă, în timp ce grupuri de persoane din multe ţări stăteau jur împrejurul nostru, de asemenea privind spre picturile în mărime naturală. Numele lui Buddha este sfânt în toată Asia, şi se spune că printre cei 150.000.000 de adepţi ai religiei “buddhisteâ€Â? din toată lumea, 8.000 sunt americani.
Budiştii cred cu adevărat că stăpânul lor, Buddha, a coborât din cer pentru a salva omenirea. Picturile murale reprezintă sufletul lui Buddha ca trăind în cer, unde el era una cu Dumnezeu de la începutul timpului. Acolo a aşteptat clipa când avea să se descopere oamenilor. Acea zi, după cum cred Budiştii, a sosit în anul 583 î.d.Hr. Sufletul lui Buddha, numit Bodhisattva, şi-a părăsit căminul ceresc pentru a primi chip şi fire de om.
Nararea picturală de aici de la Sarnath poate fi văzută de toată lumea. Ea înfăţişează naşterea miraculoasă pentru care Dumnezeu a ales-o mai dinainte pe regina Maha Maya, soţia regelui Sudhodanna Gautama din tribul Sakya din valea Gangelui, în Himalaya. Pictura înfăţişează vestirea naşterii şi naşterea copilului în grădinile Lumini şi vorbeşte despre prezicerea mai marelui vrăjitorilor, că acest întâi născut fiu, Siddharta Gautama, avea să-şi abandoneze dreptul său la tron, dacă vreodată ar face cunoştinţă cu suferinţa din lume.
Tradiţia spune că regele Sudhodanna a poruncit astfel oamenilor săi: “Să nu îngăduiţi niciodată ca ochii fiului meu să vadă tristeţea sau moarteaâ€Â?. Şi, în împrejurimile palatului, prinţul Gautama văzu doar părelnica fericire a curţii tatălui său. ÃŽn timpul călătoriilor sale spre alte cetăţi, îl preiau curierii, astfel ca nici un chip de tristeţe să nu-i tulbure calea. Timp de 30 de ani, se bucură de un asemenea fel de pace fabuloasă.
Deoarece se săvârşeau minuni în acea perioadă de existenţă ocrotită, picturile de la Sarnath le înfăţişează şi pe acestea. Ele arată cu duioşie cum tânărul prinţ a adormit la umbra unui copac şi cum, deşi umbra celorlalţi copaci se mută odată cu soarele, copacul prinţului stătea astfel încât să-l ocrotească mereu pe sfântul copil.
La vârsta de 12 ani el şi-a uimit învăţătorii cu cunoştinţele sale superioare. La 16 ani s-a distins atât de mult la tragerea cu arcul încât a câştigat dreptul de a se căsători cu verişoara lui, Yasodhara, o fecioară care, se spune, s-a născut în aceeaşi zi cu el.
Se crede că totuşi toate acestea nu sunt legende ci în esenţă – adevăruri. Există sens în spatele miturilor, iar sensul este cunoscut buddhiştilor, fie că ei se roagă în templul Shwe Dagon acoperit cu aur din Birmania (Burma) sau în stepele în stare de descompunere de-a lungul Gangelui. Tenta mitică are o calitate mistică, iar toate acestea contează foarte mult pentru credinciosul buddhist.
pus acum 20 ani
   
AnnMar
Avansat

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 239
Suferinţă şi Tristeţe

Apoi picturile murale arată cum, la vârsta de 30 de ani, prinţul Gautama a fost confundat deodată şi cu toată forţa de realităţile vieţii. Cu toate că drumul fusese pregătit de curieri cu toată grija, în calea prinţului a apărut un bătrân croindu-şi, necăjit, drum de-a lungul căii. Puţin mai departe, metecăia un bolnav, gârbovit de boală. Şi, în cele din urmă, în mijlocul ţipetelor jelitorilor, prinţul văzu un mort purtat spre rugul funerar.
Aceste trei scene, se spune, că au fost rânduite de zei pentru a-l familiariza pe prinţul Gautama cu tragedia vârstei, a suferinţei şi a jelirii morţii, de care nici un suflet viu nu este scutit.
Drama divino-umană l-a coborât pe Siddharta Gautama în tristeţe adâncă. El nu a mai putut uita niciodată ceea ce văzuse mai înainte, nici nu a mai putut să-şi scoată din minte contrastul pe care l-a observat într-un călugăr senin şi paşnic ce parcurgea gânditor aceeaşi cale a vieţii. Desigur, omul pios îşi găsise răspunsul la enigmele vieţii. Adică, într-adevăr, omul care şi-a lipit inima de Dumnezeu, ca să găsească pacea.


Divinul în fiecare Om

Bântuit de astfel de gânduri, Siddharta a ales. Hotărârea sa finală a fost de aşa natură încât creştinii ar găsi-o greu de înţeles sau de justificat, deoarece prinţul şi-a abandonat copilul, pe Rhula, şi pe soţia lui – pe care o iubea foarte mult – şi a fugit din casa tatălui său într-o noapte, în căutarea lui Dumnezeu. Deşi creştinii ar putea-o numi părăsire, budiştii se referă la ea reverenţios, numind-o “noaptea marii renunţăriâ€Â?.
Aveam o întrebare de pus: “Era Siddharta Gautama conştient de divinitatea sa în decursul acestor ani?â€Â? la care răspunsul a fost: “Oare nu este fiecare om conştient de ea din când în când?â€Â?
Acesta era miezul. Există divinitate în fiecare om. Fiecare om este un Bodhisattva – unul ce poartă în sine esenţa nemuritoare. De aici urmează o altă întrebare sau aflăm o mare lecţie – “Nu este viaţa lui Buddha legenda fiecărui om?â€Â?
Şi noi, de asemenea, ne-am născut într-un palat – palatul lui Dumnezeu, ÃŽmpăratul nostru. Şi noi am venit pe lume purtând în inimile noastre asemănarea cu Dumnezeu. Ocrotiţi pentru o vreme de jocul lumii, niciodată nu ne duce gândul la destinul şi la sensul vieţii până ce nu vedem, cum a văzut Gautama, suferinţa, bătrâneţea şi moartea. Apoi începem să ne întrebăm despre viaţă. Ne uităm în jurul nostru şi de asemenea vedem pe cel care şi-a lipit inima de Dumnezeu şi care s-a împăcat cu o filozofie spirituală. Omul lui Dumnezeu este foarte senin, foarte aşezat, e cel mai bine dotat pentru a stăpâni viaţa. Fericirea lui este fericire interioară; tăria lui este tărie interioară.
ÃŽn spatele legendei se află adevărul, după cum l-a exprimat Buddha într-una din scrierile sacre: “O, discipoli, în casa tatălui meu se află un lac cu flori de nufăr (lotus). Cămara mea era mereu înmiresmată…, hainele mele erau făcute din cea mai fină ţesătură. Ori de câte ori ieşeam afară eram adăpostit cu o umbrelă albă. Aveam casă pentru iarnă, casă pentru vară şi casă pentru primăvară, cât ţineau cele patru luni ale sezonului ploilor, femeile întreprindere-mi făceau cântări. O, discipolilor, deşi eram astfel fericit şi bogat, m-am gândit odată: “Nebuna mediocritate îmbătrâneşte, omul nu poate evita îmbătrânirea… Nebuna mediocritate se îmbolnăveşte… Nebuna mediocritate moare, iar omul nu poate evita moartea. Şi totuşi el îi dispreţuieşte pe morţi. Şi eu sunt sortit să mor şi nu ştiu cum să evit moartea. Nu este potrivit pentru mine să nu vreau să-i văd pe alţii cum mor, câtă vreme o să mor şi eu într-o bună zi. O, discipoli, când am văzut aşa, toată trufia din viaţa mea m-a părăsitâ€Â?.
pus acum 20 ani
   
AnnMar
Avansat

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 239
Căutarea Cauzei Suferinţei

După ce a părăsit casa tatălui său, Buddha a fost ispitit grozav. Zeii, deghizaţi în demoni, îi ofereau împărăţiile pământului, doar să li se plece şi să-i slujească. A postit şi s-a rugat. A postit atât de sârguincios încât adeseori cădea în leşin de moarte. Cinci ucenici ai săi, care îl cunoşteau doar ca un căutător ca şi ei, erau convinşi că el este deosebit de sfânt, deoarece îşi mortificase trupul mai mult decât ei. Dar, într-o zi, rătăcitorul Siddharta le-a zis: “Înfometându-mă şi chinuindu-mă pe mine însumi nu m-am adus mai aproape de răspunsurile la întrebările mele decât atunci când trăiam în belşug şi plăcere în casa tatălui meu!â€Â?
Era un strigăt uman, spun călugării budişti. Este strigătul fiecărui om care cercetează cauza suferinţei, care găseşte că orice fericire supremă este însoţită de suferinţă şi încearcă să împace suferinţa cu un Dumnezeu milostiv. Omul este ispitit să se întoarcă la el acasă aşa cum era ispitit şi Siddharta. Omul este părăsit de prieteni, aşa cum era părăsit şi Gautama. Dar mai sunt şi oameni care continuă căutarea, aşa cum a făcut Bodhisattva; iar un astfel de om este în mod inevitabil condus la copacul iluminării (bodhi).
Copacul iluminării (bodhi) este şi el zugrăvit în pictura murală ca pomul cunoştinţei. Acesta apare ca smochin şi se înalţă în Gaya din Magadha, în nordul Indiei.
Aici, sub acest copac, a şezut Gautama şi s-a hotărât să nu se ridice până ce nu va fi dezlegată enigma suferinţei şi a durerii. Ca Iacob, care luptându-se cu îngerul nu I-a dat drumul lui Dumnezeu până ce Dumnezeu nu l-a binecuvântat, şi aici, la miezul nopţii din săptămâna a şaptea, sub copacul sacru ale cărui ramuri se află în cer, iar rădăcinile cuprind inima pământului, a primit el iluminarea.
Ce înseamnă aceasta? ÃŽnseamnă că a descoperit o serie de adevăruri. El “a retrăit infinitele cicluri de cauză şi efect din universâ€Â?. Şi a ajuns la concluzia: “Din bine totdeauna vine bine, iar din rău – răuâ€Â?.
Iluminarea îi venise dintr-o refacere a treptelor înapoi spre cer, de unde venise şi unde, de la începutul timpului, fusese împreună cu Dumnezeu. Acum Gautama a înţeles din nou ce-l învăţase totdeauna hinduismul: “Adevăratul sine (eu) este Dumnezeuâ€Â? – răspunsul la problema suferinţei, pe care ulterior avea să o expună aici, la Sarnath.
Adevărul problemei era acesta: “Un om ajunsese la pomul cunoştinţei ca pelerin; s-a ridicat însă ca Buddha-Iluminatulâ€Â?.
Timpul transfigurării sale este numit de adepţii lui “Noaptea Sfântăâ€Â?. Ucenicii lui Gautama s-au reîntors la el. Ei au venit să-l certe, deoarece nu erau în stare să creadă că omul care renunţase la ascetism, tot aşa cum anterior renunţase la fericirea supremă, putea să mai găsească vreodată pacea nesfârşită. Ei au venit aici la Sarnath, în Parcul Cerbului, numit Isipatana. După cum se relatează, pare că Gautama le vedea toate, aşa de clar în mintea sa cum le poţi vedea pictate pe ziduri. Au venit să-l mustre, dar au rămas să îngenuncheze la picioarele Celui Binecuvântat.
pus acum 20 ani
   
AnnMar
Avansat

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 239
Cele Patru Mari Adevăruri

Predica rostită de Buddha la Sarnath se numeşte “Punerea în mişcare a roţii Legiiâ€Â?, iar miezul ei este enigma şi soluţia suferinţei, constând din patru adevăruri:

1. Adevărul despre suferinţă;
2. Cauza suferinţei;
3. ÃŽncetarea suferinţei;
4. Calea ce duce la încetarea suferinţei.

Buddha zicea astfel: “Ascultaţi, o discipolilor! Acesta este adevărul nobil despre suferinţă: naşterea este suferinţă; bătrâneţea este suferinţă; întristarea, plângerea, alungarea şi deznădejdea sunt suferinţă. Contactul cu lucruri neplăcute este suferinţă... Iar cauza suferinţei este aceasta: pofta nesăţioasă ce tinde la renaştere, îmbinată cu plăcerea şi desfrâul, găsind plăcere ici şi colo; anume, pofta de patimă, pofta de existenţă, pofta de deşertăciune... Din contra, încetarea suferinţei înseamnă încetarea ataşării – de ceva (de viaţă) – încetarea poftei, încetarea de a pofti, încetarea ignoranţei…Iar acum, ucenicii mei, adevărul nobil despre calea ce duce la încetarea suferinţei este calea cea înoptită, anume: gândirea (cugetarea) dreaptă, intenţia dreaptă, vorbirea dreaptă, fapta dreaptă, vieţuirea dreaptă, străduinţa dreaptă, grija dreaptă, concentrarea (atenţia) dreaptăâ€Â?.
Atât de mare era chemarea, nu numai a cuvintelor sale ci şi a logicii şi a vieţii, încât mulţi tineri şi tinere au început să se adune la Sarnath, atraşi de strălucirea Iluminatului. Lumea din jurul oraşului Benares se plângea că Buddha jefuieşte oraşul de propriul tineret. El răspundea zicând că venise să întoarcă inimile oamenilor de la speculaţia aridă spre cunoştinţa adevărului. Că venise să înveţe despre cauza şi remediul suferinţei, să-i înalţe pe oameni deasupra minciunii, să facă deosebire între realitate şi iluzie. Calea sa era cu totul lipsită de vorbirea despre Dumnezeu sau despre zei. Nu zicea nimic despre profeţie, cu atât mai puţin despre adorare, şi nici măcar atât despre dumnezeirea sa.
Statuile lui Buddha se găsesc astăzi în aproape toate părţile lumii. Unele, de aur, sunt adevărate opere de artă; iar în faţa multora dintre aceste chipuri se prosternează credincioşii. Mai sunt şi moaşte legate de numele lui Buddha şi sanctuare care le adăpostesc. Chiar şi dintele lui Buddha este venerat şi socotit sacrosanct. Cronicile declară însă că Buddha s-ar fi pronunţat aşa la Sarnath: “Dacă încercaţi să mă vedeţi prin chipul meu, sau dacă vreţi să mă auziţi prin glasul meu, niciodată nu veţi ajunge la mineâ€Â?.
pus acum 20 ani
   
AnnMar
Avansat

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 239
Dragostea şi disciplina

Cu toate că regi ca Aşoka din Magadha, India, şi fiul său Mahinda din Ceylon au răspândit cu zel religia lui şi i-au ridicat temple, mănăstiri de călugări şi călugăriţe; şi cu toate că au venerat copacul iluminării, nu aceasta a fost intenţia lui Buddha. El a zis: “O singură faptă a dragostei adevărate care salvează viaţa este mai mare decât osteneala cuiva în jertfe religioase aduse zeilorâ€Â?.
Deşi s-au ivit secte înăuntrul confesiunilor Buddhiste de la un capăt al lamaismului din Tibet şi până la celălalt capăt al buddhismului Hinayana (Theravada) din Asia şi Ceylon, şi al buddhismului Mahayana din China, nu aceasta a fost dorinţa lui Buddha. Cu toate că există o Şcoală mistică a buddhismului, Tendai, o Şcoală mistică Singon, renumita Şcoală a Ţării Pure (Pure Land), Şcoala Zen şi multe altele, Buddha a spus simplu: “Aşa să lumineze lumina voastră înaintea lumii încât, după ce vor fi îmbrăţişai viaţa religioasă potrivit doctrinei şi disciplinei bine predate de voi, oamenii să vadă că a veţi îngăduinţă şi blândeţeâ€Â?.
Deoarece a afirmat că Dumnezeu nu poate fi mărginit, deschis, definit sau explicat, mulţi au zis că Buddha a fostâ€Â? ateu. El a zis doar că Dumnezeu există şi că divinul este suma şi substanţa Fiinţei Sale. Buddha nu a negat existenta lui Dumnezeu; el susţinea că existenţa lui Dumnezeu este mai presus de înţelegere, mai presus de orice definiţie, şi dincolo de orice înţelegere a lui Dumnezeu însuşi. Dumnezeu nu ştie ce este El, deoarece El nu este un ce. El nu ştie cine este el, deoarece el nu este un cine (în sens uman, n.t.). El este mai presus de dorinţă, de poftă, de vrere, de dorire şi mai presus decât astfel de iluzii ca vârsta, suferinţa, moartea. Iar când omul a dobândit o astfel de stare şi când este mai presus de existenţă şi inexistenţă, se pierde în Dumnezeu. El este nirvana.
Spre deosebire de hinduism, legea lui Buddha trece dincolo de conceptul de caste. La fel cu Creştinismul, Buddhismul nu se uită la faţa omului. “Învăţătura mea – spune Iluminatul – nu face deosebire între “susâ€Â? şi “josâ€Â? sau între “bogatâ€Â? şi “săracâ€Â?. Ea este cum e cerul. Are spaţiu pentru toţi şi ca ploaia îi spală pe toţi la felâ€Â?.
Vizitatorii veniţi la Sarnath au trecut de noi. Un grup de călugăriţe catolice se opri ca şi cum ar asculta la însoţitorul meu când vorbea. Ştiau ele – mă întrebam eu – că Ieroram a comparat viaţa lui Buddha cu aceea a lui Hristos şi că legenda lui Iosafat este povestea lui Bodhisattva?
Măreaţă era povestea despre felul cum regele Sudno-danna şi soţia lui Buddha, cu fiul lui, au aderat la credinţă şi măreţe au fost legendele pe care le-a creat numele lui Buddha. Judecând după felul cum este înfăţişată moartea lui de pictura murală descrisă de traducătorul meu, când stăteam în picioare în acele săli de la Sarnath, chiar şi această parte din viaţa lui Buddha trebuie să fi fost măreaţă.
într-un crâng cu copaci, Buddha, în vârstă de 75 de ani, şi-a chemat ucenicul său iubit, pe Ananda şi i-a spus să nu plângă, fiindcă ceea ce se naşte poartă în sine sămânţa destrămării. Iar tuturor discipolilor săi le-a zis: “Trecătoare sunt lucrurile compuse. Lucraţi-vă mântuirea cu tot dinadinsulâ€Â?.
pus acum 20 ani
   
AnnMar
Avansat

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 239
Pitaka

Adepţii lui Buddha au adunat afirmaţiile sale, învăţăturile sale ca şi filosofia lui, în cărţi sacre numite Pitaka. Vocabula sanscrită “pitakaâ€Â? înseamnă “coşuriâ€Â?. Denumirea se dă îndeosebi recipientelor în care arheologii păstrează reverenţios descoperirile lor de-a lungul anilor de cercetare şi de cernut după tainele vieţii omului pe pământ. Canonul sacru al buddhismului conţine trei “coşuriâ€Â? numite Tipitaka sau Tripitaka. Acestea i-au îndemnat pe adepţii lui Buddha să facă binele şi le-a oferit o regulă de aur, care zice: “Nu răni pe alţii cu ceea ce te doare pe tineâ€Â?. De asemenea, ele vorbesc de zece porunci, în care se spune:
1. Să nu ucizi !
2. Să nu furi !
3. Să nu comiţi adulter !
4. Să nu înşeli !
5. Să nu blestemi !
6. Să nu minţi !
7. Să nu vorbeşti vorbe deşarte !
8. Să nu râvneşti !
9. Să nu insulţi nici să nu linguşeşti !
10. Să fii liber de mânie şi răzbunare !
ÃŽnvăţătura conţine o provocare semănând strâns cu marea noastră poruncă misionară de la Matei 28:19-20, în care <Buddha> spune: “Acum mergeţi, o călugărilor, şi cutreieraţi prin lume pentru binele celor mulţi, pentru bunăstarea lumii, din milostivire pentru lume. Propovăduiţi învăţătura! Dacă nu este propovăduită, oamenii nu pot obţine mântuirea. Vestiţi-le o viaţă de sfinţenieâ€Â?.
“Iar când Binecuvântatul punea în mişcare Roata Legii – zic scripturile buddhiste – zeii ce locuiesc pământul au strigat: “Cu adevărat Binecuvântatul a pus în mişcare, în Parcul Cerbului, Isipatana, Roata Legii şi nu poate fi oprită de nici o fiinţă din lumeâ€Â?. Astfel, în acel moment, în acea clipită, în acea secundă, strigătul a ajuns în lumea lui Brahma; iar întregul sistem al celor zece mii de lumi s-a cutremurat, s-a clătinat şi a tremurat; o lumină infinită, puternică, s-a văzut în toată lumea.
Prin aceste locuri, trecând pe lângă imensul gong al templului, afară, dincolo de grupurile de oameni, pot fi văzute ruinele sacre. Poate că pe acolo a mers Buddha sau aici stătea Buddha când vorbea celor dornici să-l asculte. Poate că a stat jos aici, pe acest deal, sau a meditat în această vale. Cine ar putea să spună?
ÃŽn acele zile de aur la Sarnath, când conducea prin exemplu şi rostea adevărul, ucenicii lui îl întrebau: “ Spune-ne Iluminatorule, din ce constă religia?â€Â?
El le-a răspuns: “ Religia constă din a face cât mai puţin rău posibil, din a face binele din abundenţă, din a practica dragostea, mila, adevărul şi curăţia pe toate drumurile vieţiiâ€Â?.
Iar ei i-au răspuns: “ Tu ai găsit-o umblând pe calea înoptită: gândire corectă, vieţuire corectă, efort corect, atenţie corectă, concentrare corectăâ€Â?.
Aşa vorbeşte buddhismul astăzi. Ideile lui Buddha sunt corecte deoarece sunt rezonabile şi sunt rezonabile fiindcă sunt corecte.


(Articol preluat de pe site-ul:)
pus acum 20 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la