mnovicov
Administrator
 Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
|
|
Manuscrisele de la Marea Moarta
Acum 50 de ani cⴥva pesteri din desertul Iudeii nu departe de tarmul de nord-vest al Marii Moarte au fost descoperite ⭰lator stravechi manuscrise religioase, texte parte cu caracter canonic dar si apocrife, cunoscute astazi sub denumirea de Manuscrisele de la Marea Moarta. Aceasta descoperire a fost considerata cea mai importanta de acest fel, de la descoperirea 1844 si 1859 a tezaurului de manuscrise aflate m⮡stirea Sf⮴a Ecaterina de pe Muntele Sinai.
Descoperirea primelor manuscrise desertul Iudeii a fost pur ⭰latoare. ή primavara anului 1947 sau poate chiar 1945, nu se stie cu precizie nici data nici rejurarile c⮤ a avut loc aceasta descoperire epocala, beduinii din desertul Iudeii pasteau caprele si oile regiunea Wadi Qurman. Un t⮡r beduin, Mohamed eb-Dib (Mohamed Lupul) caut⮤ o capra ratacita de restul turmei a descoperit r-una din multele pesteri rasp⮤ite zona, niste suluri din piele scrise ebraica si care mai tⲺiu s-au dovedit a avea o vechime de peste 2000 de ani.
De la descoperirea lor de catre pastorii beduini manuscrisele au avut parte de o viata, am putea spune plina de aventuri, trec⮤ de la un proprietar la altul, devenind obiecte de tranzactie comerciala sau lasate asteptare pentru descifrare sau comercializare.
Evenimentele legate de aceste manuscrise se desfasoara jurul a trei institutii situate orasul Ierusalim: manastirea siro-iacobita de rit monofizic ( biserica siro-iacobita este o ramura a crestinismului care nu recunoaste dogma oficiala crestina despre dubla natura,umana si divina, a lui Iisus, ci numai pe cea divina), Scoala americana de studii orientale si Universitatea din Ierusalim.
Astfel 1947 cativa pastori din tribul taamnirilor veniti la Bethleem pentru a-si vinde produsele si a-si cumpara marfurile necesare au oferit spre v⮺are, unui anticar, cⴥva manuscrise pe pergament, pentru o suma modesta. Acesta a refuzat si atunci beduinii s-au adresat unui negustor care avea si un atelier de cizmarie, pentu cumpararea bucatilor de piele. Acest negustor, Halila Iskander, cunoscut si sub numele de Kando, fiind membru al comunitatii siro-crestine a realizat ca se afla fata unor manuscrise vechi si tinteaza pe mitropolitul bisericii, Mar Atanasie, care era si staretul manastirii Sf⮴ul Marcu. Acesta nu cunostea limba manuscriselor dar si-a dat seama cu sunt foarte valoroase pentru ca ele proveneau din regiunea Qurman, regiune nelocuita de secole, fapt ce oferea garantia vechimii lor. Staretul a vrut sa ia legatura cu beduinii dar taamirii plecasera.
Un timp nu s-a mai auzit nimic despre aceste manuscrise, dar Kando, negustorul a carui pravalie era cautata de beduini, a fost tiintat sa-i anunte pe pastori ca staretul era interesat de cumpararea bucatilor de piele.
Astfel s-a reusit cumpararea unora dintre aceste manuscrise, unele de catre staretul Atanasie iar altele, mai putine de catre profesorul Sukenik de la Universitatea din Ierusalim., total sapte suluri.
Doua dintre suluri cuprindeau fragmenete ale aceluiasi manuscris , asa-numitul Statut al comunitatii iar printre celelalte se afla textul complet al Cartii prorocului Isaia. De pe un sul prost conservat oamenii de stiinta au descifrat numle Lamateh si l-au intitulat Apocalipsul lui Lamateh, ca mai apoi dupa ce a fost desfasurat si restaurat sa primeasca numele de Apocriful Genezei caci continea povestea lorita a Cartii Facerii din Biblie.
Profesorul Sukenik este cel dint⩠care a publicat descrierea primelor manuscrise, 1948 sub titlul Sulurie tainuite. Prima editie integrala a textelor celor sapte suluri a aparut mult mai tⲺiu, dupa moartea profesorului Sukenik, sub rumarea elevilor si colaboratorilor sai care i-au continuat munca, special a fiul sau Ygal Yadin. Au aparut ⩠descrierea primelor sase suluri ebraica si mai apoi al saptelea engleza, acestea fiind o mica parte a textelor cunoscute sub numele de "Manuscrisele de la Marea Moarta".
ή decursul timpului staretul manastirii Sf⮴ul Marcu, Atanasie, eleg⮤ valoarea adevarata a manuscriselor a continuat cercetarea pesterilor din desert cu ajutorul oamenilor manastirii si desi a declarat ca nu a mai gasit nimic, este posibil sa fi gasit totusi fragmentele ce lipseau din manuscrisele achizitionate, precum si alte materiale, pe care mai tⲺiu le-a oferit spre verificarea competenta a specialistilor, pentru a se convinge a o data de autenticitatea lor, dar declar⮤ ca aceste manuscrise au fost gasite incinta manastirii. Era poate o masura de protectie, pentru ca acestea sa nu intre posesia statului pe teritoriul caruia fusesera gasite.
Nu se stie a cⴥ manuscrise s-au pierdut perioada lunga a cautarilor de catre pastorii seminomazi care nu stiau sa le m⮵iasca pentru a le proteja si a nu le deteriora si pentru care ele reprezentau doar o sursa de venit.
O buna bucata de vreme aceste cautari de noi manuscrise si descifrari ale manuscriselor deja cunoscute au trenat desi zona se gaseau multe institutii stiintifice specializate filologie clasica si studii biblice. O explicatie ar fi fram⮴arile politice ce aveau loc zona si aparitia celor doua state noi, Iordania si Israel care au artit doua orasul Ierusalim si astfel institutiile s-au trezit despartite unele de altele, comunicarea fiind reunata de problemele politice.
ή anii care au urmat de la descoperirea primelor manuscrise au fost cercetate jur de 300 de pesteri, naturale sau sapate de mana omului; multe dintre acestea erau goale. ή circa 30 de pesteri s-au gasit resturi de cultura materiala de interes minor pentru stiinta dar alte 11 pesteri din regiunea Qumran si de la Wabi Murabb'at ca si ruinele manastirii Sf⮴ul Sava s-au gasit depozite de manuscrise de valoare, achizitionate fie de la beduini, fie de la negustori care le cumparasera de la pastorii taamiri.
ή total au fost descoperite asemenea manuscrise (precum si monezi si alte obiecte ) jur de 40 000 fragmente reprezent⮤ vestigiile a aproximativ 600 de carti, scrise piele (pergament), papirus si tablete de cupru opt limbi si dialecte, texte cuprinz⮤ o perioada de un mileniu( secolul al III-lea .n. - secolul al VII-lea e.n.).
Cele sapte mansucrise din prima pestera (achizionate mare parte de staretul Atanasie si pe de alta parte de profesorul Sukenik) sunt a printre cele mai importante.
La studierea manuscriselor descoperite desertul Iudeii au participat paleografi, arheologi, filologi istorici, cercetatori ai artei antice, etc.
Compararea acestor manuscrise cu altele gasite cam aceasi regiune, cu caractere asemanatoare, la fel de vechi, precum si cu alte documente descoperite de-a lungul secolelor poate conduce la concluzia ca manuscrisele ascunse rejurimile Marii Moarte de comunitatea din Qurman au fost scoase la diferite date, iruite de-a lungul secolelor. Se poate a ca nu fiecare descoperire sa fi fost consemnata scris si nu toate au ajuns p⮡ zilele noastre. Printre manuscrisele asemanatoare putem da exemplu manuscrisele descoperite 217 apropiere de Ierihon, de catre Origene, teolog vestit al crestinismului primitiv, manuscrise contin⮤ o versiune greaca a Cartii Pasalmilor alaturi de alte carti greaca si ebraica, r-un vas de argila si scrisoarea mitropolitului nestorian la Seleuciei, Timotheos , miytropolitului Sergios al Elamului care arata o ⭰lare asemanatoare cu cea din Qurman : decoperirea r-o pestera, l⮧a Ierihon, de catre niste v⮡tori, a unor carti, printre care peste 200 de psalmi ai lui David, unele versete ale Bibliei si citate din Noul Testament.
Deci se pot trage doua concluzii din descoperirile facute. Una ar fi existenta unei "secte a pesterilor" regiunea Marii Moarte, dovezi acest sens inz⮤u-se pe doua milenii, ea fiind atestata timpul domniei aratului Augustus (anul 31 .n - 14 e.n) apoi descoperirea lui Origene din anul 217 a manuscriselor din pesterile de l⮧a Ierihon, iar anul 800 mitropolitul Timothes relateaza despre descoperirea unor manuscrise r-o apere sapata st⮣a si fine descoperirea tot vase de lut a manuscriselor din pesterile din regiunea Qurman, nu departe de Ierihon, a celebrelor Manuscrise de la Marea Moarta.
Alta concluzie este legatura care ar exista re comunitatea din Qurman si secta karaimilor. Aceasta ipoteza pare a fi confirmata de un manuscris din Qurman care este o versiune mai veche a unui manuscris al karaimilor gasit -o sinagoga din Cairo. Exista asemanari evidente re ideologiile comunitatii din Qurman si secta iudaica a karaimilor-care spuneau Fii Bibliei-, care a aparut secolul al VIII-lea Asia Mica, rasp⮤indu-se apoi Egipt, Spania, Crimeea, Caucaz, Lituania.
Numele de Qurman nu figureaza Biblie si nici vechea toponimie a Palestinei. Unii cercetatori sunt de parere ca aceasta este traducerea araba a denumirii ebraice Gomora.
C⮤ au fost folosite prima oara pesterile din regiune nu se stie. Este sigur ca ele au fost abandonate anul 70 timpul rascoalei otriva stap⮩rii romane. ή Iordania pe o terasa de marmura de l⮧a Marea Moarta s-au descoperit ruinele unei cladiri mari, cu multe aperi, cu constructii anexe, cisterne, apeducte, precum si aperi de copiat manuscrise. Numele arab al locului este Khirbet Qurman adica ruinele Qurman. S-au descoperit aici 1100 de amfore, apropiere un cimitir cu 1000 de morminte, monede din perioada primilor procuratori ai lui Augustus si p⮡ la izbucnirea rascoalei din anul 67. Se pune rebarea cine erau locuitorii asezarii din regiunea Qurman. Probabil ca acestia nu locuiau tot timpul pesteri ci numai vremuri vitrege si tot acolo ascundeau si manuscrisele vase de lut. La mica distanta de vechile cladiri s-a descoperit o pestera artificiala care se aflau mii de fragmnete de manuscrise ebraica si arameica, provenind de la 400 de carti, biblioteca a comunitatii din Qurman. Autenticitatea acestor texte nu poate fi pusa la oiala deoarece falsificarea lor ar fi imposibila iar testele cu carbon 14 au dovedit vechimea lor.
Cel mai important manuscris constituie Statutul comunitatii (initial primise alt nume: Manual de disciplina). Fragmente ale aceluiasi text, mai mult sau mai putin rijite, au fost descoperite mai multe pesteri ceea ce dovedeste ca reglementa viata comunitatii si ca era socotit deosebit de important daca la ivirea unei primejdii fiecare cauta sa-si puna la adapost propiul exemplar.
Statutul vorbeste despre un emeietor, obiect al veneratiei membrilor comunitatii, caruia i se spune "atator al dreptatii" sau "unicul Legiuitor". Membrii comunitatii practicau unele ritualuri care se re⬮esc mai tⲺiu la crestini, precum botezul si masa sf⮴a. Cecetatorii au observat imediat asemanarea cu unele paragrafe din manuscrisul descoperit la Cairo denumit Documentul de la Damasc, document care se vorbeste de asemenea despre "ήvatatorul dreptatii".
Polemicile, discutiile, interpretarile, studiul manuscriselor de la Marea Moarta au continuat ani si ani de-a r⮤ul.
Problema cea mai aprig discutata a fost legatura dintre comunitatea din Qurman (pe care unii o considera ca ar fi esenieni, altii doar o ramura a esenienilor ) si crestinismul primitiv. Aceasta deoarece exista o serie de analogii, asemanari dintre practicile acestei comunitati si crestinismul primitiv. Asemanarile dintre "ήvatatorul dreptatii " care a murit pentru ideile sale cu cel putin 100 de ani intea lui Christos a suscitat dicutii care poate mai continua. Oricum manuscrisele de la Marea Moarta au declansat adevarate revolutii studierea Bibliei si a Noului Testament.
Astfel descoperirea ⭰latoare a pastorului nomad a dus la discutii patimase legate de controversatele probleme din istoria religiilor: problema originii si a izvoarelor crestinismului.
ή cadrul acestor discutii la care participa filologi, paleografi, arheologi, teologi istorici, publicisti de cele mai diferite nuante, si pe masura descifrarii si studierii textelor, a acumularii de material faptic s-au conturat trei directii: cei care peldeaza favoarea legaturii indusolubile re manuscrisele de la Qurman si literatura Noului Testament, clericii si teologii ortodocsi care vad interpretarea continutului manuscriselor o subminare a tezei fundamnetale a religiei crestine privind esenta divina a lui Christos si unicitatea "revelatiei "sale si a treia categorie , adeptii asa numitei orientari "liberale" sau "istorice" care se situeaza re celelalte doua. " Crestinismul nu s-a nascut din vid " este premisa de la care pornesc acestia din urma. Orientarea acestora este limpede: ideologia crestina nu este originala, cum nu sunt originale nici organizarea sociala si ritualurile comunitatii crestine primitive. Caracterul specific al crestinismului este dat de esenta divina a emeietorului sau si fapta sa expiatoare.
Informatiile furnizate de Manuscrisele de la Marea Moarta ilustreaza nu numai mediul istoric concret si atmosfera spirituala care au luat nastere primele comunitati crestine, dar aduc si unele date noi cum ar fi cea a "ήvatatorului dreptatii" care nu este mentionat vreun alt izvor cunoscut. De asemenea aceste manuscrise pun la dispozitia cercetatorilor izvoare autentice pentru studierea miscarilor social politice si ideologice din Siria si Palestina prcum si despre Iudeea.
Diferite stiinte si discipline ( filologia, lingvistica, paleografia -grafia si tehnica scrisului, lexicul, sintaxa limbii vorbite acea epoca, istoria si evolutia alfabetului-, istoria dreptului -practica juridica Palestina, dreptul babilonian, dreptul egiptean-, geografia si toponimia ) gasesc textele manuscriselor de la Marea Moarta teren de cercetare.
Dintre cele 40 000 de fragmente de manuscrise descoperite regiunea Marii Moarte s-a publicat destul de putin. Mare parte a manuscriselor se afla poate a curs de descifrare si editare si nu este exclus sa apara noi date despre primele comunitati crestine.
Manuscrisele de la Marea Moarta merita pe deplin aprecierea de cea mai importanta descoperire arheologica din perioada postbelica.
|
|
