E=mc2
Forum de discutii libere
Subiecte din
Stiinta - Filosofie-Religie
Prezentari de subiecte tangentiale
Paranormal - Astrologie - Minuni geografice
Sfaturi practice
Meditatii online pentru bacalaureat
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
E=mc2 | Inregistrare | Login
POZE E=MC2
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
adee la Simpatie.ro
 | Femeie
24 ani
Mures
cauta Barbat
24 - 59 ani |
|
mnovicov
Administrator
 Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
|
|
RELIGIA DACILOR
Asupra religiei daco-geåilor, informaåiile cele mai ample le-a lãsat Herodot.
“Iatã în ce fel se socot ei nemuritori: credinåa lor este cã ei nu mor, ci cã cel care piere se duce la Zamolxis – divinitatea lor – pe care unii îl cred acelaæi cu Gebeleisis . Tot în al cincilea an aruncã soråii, æi întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade soråul îl trimit ca solie la Zamolxis, încredinåându-i de fiecare datã toate nevoile lor.
Trimitere solului se face astfel: câåiva dintre ei, aæezându-se la rând, åin cu vârful în sus trei suliåe, iar alåii, apucându-l de mâini æi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagãnã de câteva ori æi apoi, fãcându-i vânt, îl aruncã peste vârfurile suliåelor. Dacã, în cãdere, omul moare strãpuns, rãmân încredinåaåi cã zeul le este binevoitor; dacã nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l cã este un om rãu; dupã ce aruncã vina pe el trimit dupã un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai e în viaåã. Când tunã æi fulgerã, tracii despre care este vorba trag cu sãgeåile în sus, spre cer, æi îæi ameninåã zeul, cãci ei nu recunosc vreun alt zeu afarã de al lor� .
Dupã descrierea acestui sacrificiu ritual, Herodot vorbeæte despre Zamolxis:
“Dupã câte am aflat de la elenii care locuiesc în Hellespont æi în pont, acest Zamolxis, fiind om ca toåi oamenii, ar fi trãit în robie la Samos ca sclav al lui Pythagoras, fiul lui Mnesarhos. Apoi, câætigându-æi libertatea, ar fi dobândit avuåie multã æi, dobândind avere, s-a întors bogat printre ai lui. Cum tracii duceau o viaåã de sãrãcie cruntã æi erau lipsiåi de învãåãturã, Zamolxis acesta care cunoscuse felul de viaåã ionian æi moravuri mai alese decât cele din Tracia, ca unul ce trãise printre eleni æi mai ales alãturi de omul cel mai înåelept al Elladei,
|
|
| pus acum 20 ani |
|
mnovicov
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
|
|
lângã Pythagoras, a pus sã i se clãdeascã o salã de primire unde-i gãzduia æi îi ospãta pe cetãåenii de frunte; în timpul ospeåelor, îi învãåa cã nici el, nici oaspeåii lui æi nici urmaæii lor în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trãind de-a pururea, vor avea parte de toate bunãtãåile. În tot timpul cãt îæi ospãta oaspeåii æi le cuvânta astfel, pusese sã i se facã o locuinåã sub pãmânt. Când locuinåa fu gata se fãcu nevãzut din mijlocul tracilor, coborând în adâncul încãperilor subpãmântene, unde stãtu ascuns vreme de trei ani. Tracii furã cuprinæi de pãrere de rãu dupã el æi-l jelirã ca pe un mort. În al patrulea an se ivi însã iarãæi în faåa tracilor æi aæa îi fãcu Zamolxis sã creadã în toate spusele lui� .
Descoperirile arheologice æi studiile recente au adus textului lui Herodot completãri æi rectificãri.
Cã Zamolxis ar fi fost la origine întemeietorul unui cult iniåiatic æi mistic, un personaj istoric real, un taumaturg æi un reformator care ulterior a fost divinizat, este o ipotezã acceptabilã. Diodor din Sicilia îl situeazã alãturi de ceilalåi doi mari întemeietori de religii ai omenirii, Zarathustra æi Moise. Cã ar fi fost un sclav al lui Pitagora – este însã o legendã naivã, repetatã æi de Strabon (VII, 3, 5) æi respinsã chiar de Herodot, care era convins cã “acest Zamolxis a trãit cu multã vreme înaintea lui Pythagoras� (IV, 96). Iar V. Pârvan, respingând aceastã legendã, considerã total greæitã ideea grecilor cã daco-geåii ar fi fost adepåii teoriei pitagoreice a tempsihozei.
Dar o asemenea legendã s-a putut naæte tocmai pentru cã anticii greci credeau cã au sesizat asemãnarea dintre Pitagora æi Zalmoxis, atât în ce priveæte doctrina, cât æi practicile cultului. Daco-geåii credeau într-o existenåã fericitã dupã moarte; nu, propriu-zis, în “nemurirea sufletului�, cãci nimic nu ne îndreptãåeæte sã presupunem cã ar fi cunoscut ideea de “suflet�, în sens spiritual. “Nu poate fi vorba de o concepåie superioarã de prelungire ori transformare a vieåii, în formã
|
|
| pus acum 20 ani |
|
mnovicov
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
|
|
spiritualã, ca suflet absolut imaterial, ci numai de o trãire fãrã de sfâræit, deplin conætientã æi identicã celei pãmânteæti, cu deosebirea cã se adãugau fericirile unei îndestulãri desãvâræite, cu toate bunãtãåile� (I. I. Russu).
Privitã sub raportul practicilor de cult, religia daco-geåilor era o religie iniåiaticã æi mistericã . Pentru aceastã religie, caracteristic era actul iniåiatic al retragerii temporare în ceea ce semnifica “cealaltã lume�, æi anume, într-o locuinåã subteranã sau într-o grotã . De asemenea, semnificative pentru concepåia religioasã æi practicile cultice geto-dacice – æi din nou confirmate de Herodot – erau æi banchetele rituale ale asociaåiilor religioase secrete pe care le formau iniåiaåii. Aceste practici de cult sunt atestate în lumea tracilor din sudul æi nordul Dunãrii.
Aæadar, daco-geåii credeau cã atât cei iniåiaåi cât æi uraæii lor chiar (cu alte cuvinte: oaspeåii chemaåi de Zamolxis la ospãåul ritual), “nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trãind de-a pururea, vor avea parte de toate bunãtãåile�. Aceastã credinåã într-o post-existenåã în forme materiale analoage vieåii terestre – credinåã pe care o întâlnim æi la egipteni, la peræi, la celåi sau la germani – dovedeæte nivelul superior al gândirii religioase a daco-geåilor.
Religia lor era politeistã, - la fel ca religia tuturor popoarelor indo-europene. Era adorat în Dacia æi un zeu al rãzboiului (echivalentul lui Ares sau Marte), cãruia – dupã mãrturia lui Iordanes – geåii îi jertfeau prizonieri prinæi în rãzboi, “socotind cã zeul rãzboaielor trebuie împãcat prin vãrsare de sânge omenesc�. De asemenea, acestui zeu – întocmai ca la celåi – i se jertfeau primele prãzi de rãzboi: “lui i se atârnau pe trunchiurile arborilor prãzile de rãzboi cele dintâi�.
Ca divinitãåi feminine, se pare cã daco-geåii aveau æi o zeiåã a focului vetrei, a focului sacru, - deci învestitã cu atribute asemãnãtoare celor ale Vestei
|
|
| pus acum 20 ani |
|
mnovicov
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
|
|
romani. Mai certã pare existenåa la daci a unei zeiåe Bendis, zeiåa Lunii, a pãdurilor æi farmecelor, a vrãjilor,menåionatã æi de Herodot æi Strabon, corespunzând deci Artemidei grecilor æi Dianei romanilor; imaginea ei (presupusã) apare în mai multe reprezentãri plastice descoperite pânã în prezent. Lexiconul grec dintr-o epocã târzie menåioneazã printre zeiåe æi pe soåia lui Zamolxis, cu nume identic celui al soåului ei.
O singurã datã numit de autorii antici (æi anume de Herodot) apare Gebeleizis, zeul furtunii æi al fulgerului. Probabil cã la început Gebeleizis fusese un zeu al cerului. De cultul lui era legat æi ritul tragerii cu arcul în nori în timpul furtunii – dar nu pentru a-l “ameninåa� pe Gebeleizis, ci desigur cã pentru a speria puterile demonice – Pânã la urmã, printr-un sincretism religios, Gebeleizis a ajuns sã fie confundat (la o datã imprecizabilã) cu Zamolxis, contopindu-li-se atributele.
Zamolxis însã, divinitatea chtonianã, a rãmas – cel puåin, începând din secolul lui Herodot – divinitatea supremã a daco-geåilor. Dupã unii autori, “Gebeleizis îi disputa domnia asupra împãrãåiei umbrelor. În virtutea anumitor schimbãri survenite în religia lor, o parte dintre geto-daci începuserã sã creadã cã la Gebeleizis æi nu la Zamolxis merg cei care pãrãsesc lumea pãmânteascã�. Alåi autori admit cã “cele douã divinitãåi, iniåial distincte, sã se fi contopit; dar nimic nu ne îndreptãåeæte sã-l transformãm pe Zamolxis, zeu suprem, într-o divinitate urano-solarã�.
Concluzia cea mai plauzibilã este bazatã pe însãæi etimologia (în general acceptatã) numelui divinitãåii: în limba tracã cuvântul zamol înseamnã “pãmânt�. Zamolxis era izvorul vieåii, zeul vegetaåiei, al reînvierii naturii, atributele lui erau legate de creæterea vitelor æi rodul ogoarelor. Ca zeu al roadelor pãmântului, domnia lui se extindea æi asupra împãrãåiei moråilor, rãmânând totodatã iniåiatorul æi divinitatea care patrona cultul iniåiatic. “Din noåiunea de pãmânt dãtãtor de viaåã æi belæug a fost plãsmuitã figura unei zeitãåi cu trãsãturi æi facultãåi umane.
|
|
| pus acum 20 ani |
|
mnovicov
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
|
|
La aceste elemente ale religiei daco-geåilor se mai adaugã æi strãvechi componente naturiste, atestate iconografic din ce în ce mai frecvent în noile descoperiri arheologice. Apar figurate pe diverse piese din tezaur imagini – asociate cu simboluri sacre – de æerpi, cerbi, åapi de munte, un grifon în luptã cu un leu, cu un cerb, cu o pasãre, æ.a.m.d. – “imagini împrumutate poate, la origine, din iconografia æi mitologia iranianã�. – Pornitã de la un asemenea stadiu primitiv naturist, religia daco-geåilor a ajuns în scurt timp “la un nivel de spiritualizare mai înalt decât toate celelalte religii înrudite ale popoarelor învecinate, æi cu trãsãturi de o accentuatã eticã�.
|
|
| pus acum 20 ani |
|
mnovicov
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
|
|
Religia etruscilor
Religia etruscilor, cel putin in secole mai indepartate, se aseamana in mod izbitor cu religia egiptenilor si inca si mai mult cu alte sisteme teologige ale religiilor orientale. Religia lor este o religie eclectica, care a luat de la toate celelalte ceea ce a fost mai bun sau mai potrivit pentru mentalitatea poporului careia i-a fost destinata.Din religiile tipic orientale a luat aspectul sever, imperios, fatalist, caracterul impenetrabil al ritualurilor lor pline de misticism si simbolism. Din Grecia a importat mitologia, diviziunea ierarhica a divinitatilor, subdiviziunea zeilor, divinitatile minore, semizeii. De la greci si-a imsusit fantezia episoadelor mitice, uneori istorice, ca epopeea homerica, neglijand in schimb asdpectul viu, plastic, plin de fantezie, propriu religiei eline si acel spirit vesel care se exprima adesea prin canturi poetice, prin mituri si chiar prin satire.Religia etrusca era reglementata de absolutismul teocratic, aservit scopurilor nationale si politice si a fost impusa maselor ca expresie a stapanirii absolute. Nu era deloc bazata, ca cea greaca, pe credinta spontana, uneori neconformista, acceptata de intregul popor fara sa fie impusa, sub indemnul natural al bunului simt si al logicii, sentimente atat de inradacinate in poporul grec liber. Maretia religiei grecesti se reducea la intrecerea dintre cetati, care dintre ele sa aiba templul lui Zeus sau al Athenei cel mai bogat, cel mai mare, cel mai fastuos, cel mai perfect din punct de vedere artistic. Chiar si zeii erau impartiti in doua factiuni invrajbite una impotriva celeilalte. Pe de o parte cei favorabili eroilor greci, pe de alta parte dusmanii lor declarati. Fecunditatea imaginativa a grecilor ii indemna sa nu poate concepe fenomene naturale decat animate de un spirit aproapr uman si nici fenomenele spiritului decat incarnate in figuri umane. Animismul si antropomorfismul au fost cele doua puternice impulsuri care i-au indemnat pe greci sa-ai creeze miturile proprii si insasi mitologia era o expunere ordonata a acestora.
|
|
| pus acum 20 ani |
|
mnovicov
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
|
|
Etruscii nu au inventat nimic sau aproape nimic din religia lor, au luat de la orientali rigiditatea, impenetrabilitatea ritualurilor, arta divinatiilor, de la greci o buna parte din mitologie, in domeniul spiritual (animismul) si in cel material (antropomorfismul religios).
Natural, dogmele fideiste ale altor religii, atunci cand erau acceptate, nu erau traduse in credintele religioase etrusce in formaoriginala.
Ele erau supuse unui proces de adaptare, de filtrare, care le faceau potrivite regulilor foarte stricte DISCIPLINEI ETRUSCE. Este logic sa gandim ca asemenea reguli religioase se dovadesc a fi fara nici un folos in ceea ce priveste libertatea de gandire si de credinta a maselor.
Titus Livius mentioneaza ce etruscii au fost un popor foarte religios, alti autori, dupa o analiza mai exacta, au definit Etruria ca GENITRIX ET MATER SUPERSTITIONIS. Chiar si printre cei antici religia etrusca era faimoasa pentru misterele, miracolele sale, pentru pompa ceremonialului, simbolismul rigid, pentru intransigenta sa in materie de credinta. Efectele puterii sale teocratice au fost, in definitiv, salutare pentru politica sa. A tinut supusii uniti prin legaturile aceleiasi credinte si daca nu in completa armonie, cel putin in pace.
In lipsa izvoarelor scrise, sistemul religios si mitologic etrusc ne-a fost adus la cunostinta prin fragmentele autorilor latini si greci si in parte ne-a fost revelat de elementele ilustrative din mormintele pictate, iar intr-o masura de sculpturile de pe sarcofage, de pe urnele cinerare si in special de inciziile de pe spatele oglinzilor de bronz.
|
|
| pus acum 20 ani |
|
mnovicov
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
|
|
Din punct de vedere al continutului, cea mai mare parte a sistemului mitologic etrusc deriva din sistemul mitologic grec arhaic. Cele trei mari divinitati, ale caror temple erau prezente in toate cetatile, erau: TINA sau TINIA, CUPRA, MENRVA sau MENERVA.
TINIA era zeul suprem al etruscilor, analog cu Zeus al grecilor sau cu Jupiter al romanilor.
In centrul sistemului mitologic statea puterea divina prin excelenta, care se adreseaza oamenilor prin tunet si coboare pe pamant prin fulger. In iconografie este reprezentat cu fulgerul in mana si ca un barbat sever, cu aspect impunator, barbos. Arare ori este reprezentat tanar si fara barba.
CUPRA corespunde zeitei Hera a grecilor sau Junonei a romanilor. Era venerata in mod deosebit la Veii, Faleri, Perusia. Era numita si FERONIA, THAMA sau THANA, ILITHIA sau LEUCOTEA si era reprezentata in mod felurit.
MENRVA corespunde lui Pallas Athena a grecilor sau Minervei a latinilor, si chiar este foarte probabil ca numele dat acestei zeite de catre romani deriva in mod direct din lmba etrusca. Mai era numita si NORTIA si corespundea zeitei Fortuna a romanilor. Era reprezentata in armata, cu scutul pe brat, cateodata inaripata si prin aceasta asemanatoare iconografiei grecesti si latine.
|
|
| pus acum 20 ani |
|
mnovicov
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
|
|
Zeul TINIA era asistat de 12 zei pe care latinii ii numeau DEI CONSENTES sau COMPLICES. Ei sedeau in consiliu in jurul lui TINIA si erau recunoscuti ca PENATII sai. Erau considerati cruzi si fara mila, locuiau in ungherele cele mai ascunse alu cerului si se credea ca este un sacrilegiu sa-i numesti.
Inca si mai cruzi si puternici erau DEI IMPENETRABILI, numiti de romani DII SUPERIORES, sau DII INVOLUTI, deoarece aveau o natura misterioasa. Puteau sa actioneze fie ca zei, fie ca oameni si in fata vointei lor se pleca chiar si TINIA. Singura reprezentare a acestor divinitati rste un desen luat de pe o oglinda sau un basorelief care a fost pierdut, dupa care exista un desen in arhivele Primariei din Viterbo.
Latinii isi amintesc ca etruscii credeau in 9 zei, numiti NOVENSILES, carora le era atribuita facultatea de a lansa fulgere. Fulgerele erau de 11 feluri, astfel ca dupa locul de origine, dupa directie, dupa locul de cadere augurii etrusci determinau provenienta lor divina.
TINIA, ca zeu suprem, lansa trei feluri de fulgere, toti ceilalti zei numai cate unul. Zeii NOVENSILES, in afara de TINIA, erau CUPRA, MENRVA, SUMMANO, VEJOVIS sau VEDIUS, SETHLANS sau VULCAN, MARIS sau MARTE, SATRE sau MANTUS sau SATURN, HERCLE sau HERCULE. In afara de NOVENSILES existau si alti zei ca CERTUMNUS, BACHUS al romanilor, zeul vinului si al gradinilor. Mai era numit si PHUPHLUNS, aliata sa era zeita VOLTUMNA, marea divinitate in al carei templu se intruneau periodic statele etrusce confederate pentru a discuta despre problemele lor si a alege pe PONTIFEX MAXIMUS.
|
|
| pus acum 20 ani |
|