mnovicov
Administrator
 Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
|
|
In teoria relativitatii restranse a lui Einstein timpii si distentele, legate de un anumit eveniment, masurate de doi observatori aflati in referentiale inertiale diferite, nu mai sunt constante, asa cum postula mecanica clasica a lui Newton, ci variaza in functie de viteza relativa a celor doua sisteme de referinta.
Valorile timpilor si distantelor de miscare sunt date de formulele matematice, cunoscute sub numele de transformarile Einstein-Lorentz.
Conform acestor relatii obiectele aflate in miscare relativista isi maresc masele de repaus si densitatile, iar timpii masurati de un ceasornic, solidar cu obiectul in miscare, sunt mai mici, adica timpul se scurge mai incet.
In poezia Luceafarul, surprinzator pentru momentul in care a compusa poezia, drumul parcurs de Luceafar pana la Creator, este o miscare relativista.
Modificarea masei si timpului de deplasare ale luceafarului sunt consecinta transformarilor Einstein-Lorentz la viteze mari, apropiate de viteza luminii:
Porni luceafarul. Cresteau
In cer a lui aripe - marirea masei de repaus la viteze relativiste
Si cai de mii de ani treceau
In tot atatea clipe - dilatarea timpului, scurgera sa lenta la viteze relativiste
Intrucat, de la marea explozie, Big Bang, universul a fost intr-o continua expansiune, cucerind spre marginile sale, noi spatii si timpuri, starea acestuia, la frontiera cu "nimicul", pastreaza imaginea primei sutimi de secunda dupa creatie.
In primele minute ale universului timpuriu universul era un ocean de lumina (electroni, pozitroni, neutroni, fotoni). Acestea sunt ilustrate de geniul pustiu in versurile:
Si din a chaosului vai,
Jur imprejur de sine,
Vedea ca-n ziua cea dintai,
Cand izvorau lumine - generarea exploziva a particulelor elementare
Cum izvorand il inconjor
Ca niste mari de-a-notul...
El zboara, gand purtat de dor - deplasarea cu viteza gandului, luminii
Pan' piere, totul, totul - atingerea si depasirea frontierei spatiale si temporare
Intuitiv, are loc trecera in zona "nimicului", in locuri fara clipe si-n clipe fara locuri:
Caci unde-ajunge nu-i hotar, - intuirea infinitatii spatiului
Nici ochi sprea cunoaste - lipsa oricaror evenimente cognoscibile
Si vremea-nceraca in zadar - absenta totala a timpului
Din goluri a se naste - absenta totala a materiei
Din cate se cunoate, luceafarul este o poezie inspirata dintr-o legenda, dintr-un basm, a carui origina se pierde in negura vremii.
Ideea creatiei universului timpuriu si perceptele relativitatii sa fi fost induse,
din afara pamantului, de fiinte superinteligente, de extraterestrii si pastrate in memoria omenirii sub forma basmelor si legendelor?
Acest rationament ne duce si la contextul basmului "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte". Ne amintim de cutremuratoare intoarcere a fiului de imparat, dupa ce calatorise, se pare, intr-un sistem relativist ,in care timpul s-a scurs incet, in sistemul de referinta initial, unde trecusera mii de ani si nimeni nu-si mai amintea de fosta imparatie a tatalui sau. Coborarea, din neatenitie, in valarea plangerii, inseamna de fapt trecerea fiului de imparat din sistemul referential relativist in sistemu referential nerelativist.
Basmele sunt pline te treceri dintr-un sistem de referinta inertial in altul ca: trecerea pe taramul celalalt sau calatorii in timpuri trecute sau viitoare.
Ce enigme miraculoase se mai ascund in aceasta stranie materie?
Mihail Buricea
|
|
