E=mc2
Forum de discutii libere Subiecte din Stiinta - Filosofie-Religie Prezentari de subiecte tangentiale Paranormal - Astrologie - Minuni geografice Sfaturi practice Meditatii online pentru bacalaureat
Lista Forumurilor Pe Tematici
E=mc2 | Inregistrare | Login

POZE E=MC2

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
barbyDana Profile
Femeie
25 ani
Bacau
cauta Barbat
28 - 46 ani
E=mc2 / Cine si cum suntem? / Discutie in contradictoriu  
Autor
Mesaj Pagini: 1
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
Draga  Mihnea 
A  lauda  pe  cineva  pentru  o  treaba  facuta  incomplet  si  inexact  inseamna  ai  face  un  foarte  mare  deserviciu
Prima  intrebare  era de  ce  doi  indivizi  cu  acelasi  coeficient  de  intelgenta  sunt  asa  de  diferiti ?
De  ce  au  temperamente  diferite ?
De  ce  unul  se  pricepe  perfect  la  un  domeniu  si  e  bata  la  altul ,  iar  al II  lea  are  aptitudini  pentru  domeniu  unde  primul  este  bata,  iar  de  domeniul  primului  nu  se  poate  atinge ?
O  sa-mi  raspundeti  amandoi  si  tu  si  doamna  >  iteligenta  emotionala,  sufletul ! 
Acesta este  un  postulat !  Dar  cum  in  viata  sunt  foarte  putine  postulate  admise -  nici  macar  existenta  lui  Dumnezeu nu  este  un  postulat  admis - nu  cred  ca  acesta  poate  fi  cel  admis
In  matematica  (stiinta  cea mai  logica  si  rationala)  nu  ajunge  sa spui  ca  cercul  este  rotund  trebuie  sa  o  si  demonstrezi  (ca  pe  toata lungimea  circumferintei razele sunt  egale )
Deci  pentru  o  analiza  completa  si  superba  lipsesc  tocmai  aceste  demonstratii.  La  toate  intrebarile
Imi  pare  rau  pentru  amandoi  dar  aceasta  este  logica  stiintifica  Iar  aici  trebuie  sa  incercam  sa  fim  asa ,  altfel  ne  lasam pagubasi !

_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov


pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
Domnule Max,
Nu stiu ce legatura aveti dvs cu stiinta.
Dar orice ramura a stiintei are la baza niste postulate. Un postulat este o propozitie (presupunere) admisa fara demonstratie. Dezvoltarea teoretica a unei ramuri stiintifice se bazaeaza pe toreme inlantuite logic, si demonstrabile, care au la baza postulatele initiale.
Ca exemplu:
Toata geometria euclidiana se bazeaza pe asazisul postulat al lui Euclid:
"Prntr-un punct exterior unei drepte nu se poate duce deacat o paralela si numai una la acea dreapta". Acest postulat, insa, este o asertiune admisa fara demonstratie. Toate teoremele geometriei euclidiene si chiar, intreaga gemetrie clasica se dezvolta pe acest postulat.
Negarea postulatului initial sau gasirea altuia, mai verosimil, anuleaza sau pune sub semnul intrebarii intreaga constructie logica.
Daca se admite postulatul  ca "Prntr-un punct exterior unei drepte din spatiu se pot duce o infinitate de drepte paralele acelei drepte" atunci intraga geometrie euclidiana este pusa sub semnul intrebarii. Ultimul postulat, admis fara demonstratie, a dat nastere geometriei neoeuclidiene, care, poate fi pusa in acord cu teoria relativitatii a lui Einstein. Teoria relativitatii generalizate a lui Einstein are, de asemenea la baza niste postulate, admise fara demonstratie, cum ar fi: "Viteza luminii este o constanta universala care nu poate fi depasita in nici-un sistem fizic". In mecanica cuantica, teoria lui Einstein, bazata pe postulatul de mai sus, a reusit sa demonstreze relativitatea spatiului si a timpului. Dar, actualmente, se presupune ca postulatul lui Einstein, este depasit. Se pare ca exista particule care au viteze superioare luminii, fapt care ar face ca distantele si chiar timpii, nu numai ca se modifica, dar pot lua valori imaginare. Iata cum. plecand de la niste presupuneri (postulate nedemonstrabile) putem ajunge, prin deductii logice la absurditati sau chiar in lumea, zisa de noi, imaginara.
Ce am facut eu cu AnnMar, au fost niste simple dizertatii. Ce spuneti dvs ca intr-un cerc trebuie sa demonstrezi ca toate razele sunt egale este o aberatie din punct de vedere al geometriei euclidiene, iar din punctul de vedere al geometriei lui Lobacevski, acest lucru nu este posibil. Stiati ca pot fi parcurse, aproape instantaneu, distante cosmice si ca, astfel, nu vor mai putea fi limite neatinse in Univers?
Aceasta este o noua teorie care are la baza postulatul deformarii timpului si spatiului, prin asazisa gaura de vierme? Prin aceasta teorie doua puncte aflate la distante de mii de ani lumina, prin deformarea spatiului si timpului, pot fi facute adiacente si atunci problema parcurgerii distantei dintre cele doua puncte este o problema de vointa. Aceeasi teorie ne-ar putea ducea la "excursii" temporale in trecut si viitor.
De retinut:
Eu sunt un om de stiinte exacte. Dvs ne cereti sa facem incursiuni in necunoascut. Acestea se pot face numai prin poezie, prin arta. Incursunile logice,materiale si spirituale (nu prin arta, poezie), se pot face numai prin teorii logic inlatuite, dar toate pornind de la niste postulate sau ziceri.
Si postulatul existentei lui Dumnezeu permite dezvoltarea unei teorii existentialiste. Deci, orice teorie care are la baza postulate, ziceri nedemonstrabile, poate sa-ti evidentieze, pana la un contrariu, adevaruri relative. Nu exista nici-o stiinta care sa nu aiba la baza postulate si care intr-un final poate fi surclasata de alta teorie.
Se poate vb mult despre teorii...
Ce cereti dvs, sunt niste pareri, atata tot!
Mihnea

Scris  de  Mihnea  Mihai

_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov


pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
Mult  stimate  domn,
1) Imi  pare  foarte  rau  pentru  dumneavoastra  dar  teoria  cum  ca  printr-un  puct  se  pot  duce  mai  multe  paralele intr-un  spatiu  curb,  a  fost  demonstrata.  Chiar  de  Lobacevski
2) Viteza  luminii  nu  este  limitata  ci  Einstein  a  demostrat  ca  la  viteze  mai  mari  ca  viteza  luminii ( deci  acestea  exista) viteza  se  transforma  in  energie   E=mc patrat  (  nu  am  cum  scrie  asta  altfel). Deci  aceasta   este  concluzia  matematica  a  teoriei  relativitatii  (o  teorie  demonstrata  matematic) deci  nu  este  un  postulat
3)  Fiind  om  de  stiinte  exacte  (  se  pare  ca  eu  am  cam  acelasi  domeniu  dar  de  ceva  mai  multa  vreme)  poate  stiti ca 
a)  daca  am  reusi  ( la  actualul  nivel  de  micronizare  la   care  a  ajuns  tehnologia)  un  creier  electronic  cu  aceleasi  numar  de  celule  ca  al  creierului  uman  -  rezultatul  ar  fi  mai  mare  decat  Everestul
b) Cam  aceleasi  lucruri  se  intampla  cu  sistemul  care  ar  imita  sistemul  nervos  al  terminalelor  "  computerului  uman"
c) Ca  sistemul  de  hard  al  omului  este  compus practic  din  trei  nivel  -  nivelul  memoriei  genetice, nivelul  memoriei  remanente (amintirile  de  toate  felurile)  , nivelul  memoriei  de  lucru
d)  ca  in  organismul  uman  se  produc  o  multime  de  procese  fizice  si  chimice  inca  necunoscute
Si  ca  toate  acestea  imbinate, combinate,  aranjate,  pot  genera  acele  diferente
Deci  mi  s-a  parut (  si  mi  se  pare)  simpla  afirmatie  >  sufletul  este  responsabil  este calea  cea  mai  usoara  si  facila  de  a  lamurii niste  intrebari
Iar  altadata  poate  va  puteti  inchipui  ca  si  alti  stiu  cate  ceva,  nu  trebue  sa  cresteti  in  ochii  dumneavoastra  pana  pe  la  5m
M.Novicov
P.S.Demonstratia  lui  Lobacevski  a  fost  facuta  intr-un  restauramnt  pe  cateva  servetele  de  hartie,  care  sunt  la  muzeul Lomonosov din Snt  Petersburg

_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov


pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
In Univers nu exista doua lucruri sau fenomene identice. Daca ar fi asa, ar fi aproape sfarsitul. Clonarea fiintelor ar fi drumul catre pierzanie
Universul evolueaza prin diversitate si adaptabilitate, de la inferior la superior, de la materie la spirit. Calitatea materiei este aceea ca poarta in interiorul sau tendinta de evolutie spre forme superioare si asta ptr ca are la dispozitie un timp infinit, in care orice lucru sau fenomen posibil sau imaginabil apare cu certitudine cel putin o data.
Iata un postulat care nu mai are nevoie de nici o demonstratie...
Parerea mea este ca universul este o perpetua transformare a energiei (spiritului) in substanta, si invers, a substantei in energie (spirit) dupa celebra ecuatie a lui Einstein E=m*c*c, unde E este energia (spiritul), m este masa substantei si c viteza luminii.
Daca viteza luminii c, nu mai este o constanta, si este depasita, nu se stie ce s-ar mai putea intampla....

Ar fi totul fara sens
In imensul univers
Ar fi lumea din pacate
Si din vise esuate

Scris  de  Mihnea  Mihai
Dar asa cum lumea este
Seamana cu o poveste
Tot ce moare naste iara
Pe a lumii noua scara

Scris  de  Mihnea  Mihai


pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
Principiul  al III-lea  a  termodinamici -  entropia  va  avea  intodeauna  in  univers  tendinta  de  egalare -  atunci  miscarea   va  fi =0
Dar  nu  se  va  egala  niciodata
Cauza  ?  Aportul  suplimentar  de  energie,  generat  din  aportul  de  antimaterie !  Dar  asta  este  Carnot,  iar  povestea  poate   fi  dezvoltata  in  mii  de  volume  nu  intr-o  foaie  de  minte, suflet  si  literatura



_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov


pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
Spectacol de  energie!

discutie spectacol de  energie!

25.1KB


pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
Teoria relativitatii a lui Einstein afirma :
1).  viteza luminii este o constanta universala c=300.000 km/s
in orice referential aflat in miscare fata de alt referential considerat in repaus
De altfel, ea fost masurata, de fizicieni prin propagarea luminii in sensul rotatiei pamantului si in sensul invers rotatiei pamantului obtinandu-se, cu stupoare, aceeasi valoare. Prin urmare viteza luminii nu se compune vectoria,l cu nici o alta viteza a altui referential aflat in miscare.
Einstein, nu a demonstrat in nici-un fel aceasta afirmatie. Intutia sa geniala l-a facut sa afirme acest lucru. Din acest motiv am afirmat ca era de fapt un postulat, o  zicere.
2) In aceeasi teorie se precizeaza, de asemenea ca viteza luminii nu poate fi depasita in univers. In acest sens va rog sa analizati formulele de transformare Lorentz-Einstein, ale coordonatelor unui punct material de masa   aflat in miscare intr-un referential, cu viteza v , atunci masa si energia sa in miscare, in noul referential ar  fi :

(editorul de texte este slab, nu suporta ecuatii si relatii matematice, de aceea vi l-am trimis prin e-mail in format WORD)
          ; 
In aceste conditii, daca ar exista viteze mai mari ca viteza luminii, v>c
Am ajunge  la mase si energii imaginare de forma :
(vezi formulele din e-mail)
  si   unde k si l sunt constante reale iar i este numarul imaginar 
care nu ar avea nici-un suport material
3) Descoperirea ulterioara a particulelor  care  depasesc, se pare, viteza luminii
face ca teoria relativitatii a lui Einstein sa nu mai corespunda realitatii fizice
iar formulele de mai sus sa nu mai poata fi aplicate la asemenea particule care nu mai respecta presupunerile teoriei.
4) Variatia de entropie a unui sistem care face schimb de energie cu exteriorul este data de formula :
DELTAS = DELTAQ/T
      unde   DELTAS este variatia de entropie a sistemului, DELTAQ  este variatia de caldura a  sistemului iar T este temperatura absoluta a acestuia.
Si acum putem filozofa pe relatii matematice autentice si anume :
- daca  DELTAQ>0, adica daca sistemul primeste caldura din exterior atunci entropia lui creste si sistemul evolueaza spre ordine
- daca  DELTAQ<0, adica daca sistemul cedeaza caldura in exterior atunci entropia lui scade si sistemul evolueaza spre dezordine
Extrapoland la intregul univers, care nu stim cu precizie daca este un sistem inchis sau deschis, nu putem sa stim catre ce va evolua in timp universul.
-Daca ar fi un sistem deschis si exteriorul sau ar avea temperatura mai mica, atunci universul va ceda continuu energie (nu se stie cui, presupunand ca in afara sa nu ar mai exista nimic, nici spatiu nici timp) si ar evolua spre dezordine
-Daca ar fi un sistem deschis si exteriorul sau ar avea temperatura mai mare, atunci universul ar primi continuu energie (nu se stie de unde, presupunand ca in afara sa nu ar mai exista nimic, nici spatiu nici timp) si ar evolua spre ordine divina.
-Daca ar fi un sistem inschis si in afara sa n-ar mai exista nimic, atunci universul nu ar mai primi si nici nu ar mai ceda continuu energie, entropia sa ramand constanta in timp o vesnicie.
5) Folositi in dizertatia dvs constructia ca entropia ar ramane egala (egala cu ce ?), poate constanta ati vrut sa spuneti. Nu inteleg logica exprimarii.
6) Eu nu vreau sa ma dau mai mare decat sunt, asta dvs ati spus-o. Mai mult, in problemele stiintifice nu se opereaza cu vorbe, ci cu ecuatii si relatii matematice riguroase.
Eu consider ca « polemica » pe aceasta tema a fost suficienta si exprimari de genul cu « 5 m » nu-si au nici loc si nici timp.
PS : Idea, ca in spatii curbe, s-a demonstrat, ca printr-un punct esterior unei drepte se pot duce o infinitate de drepte nu cred ca este un adevar. Este o observatie izvorata din intuitia stiintifica a lui Lobacevski. Eu cred ca este tot un postulat. Daca imi faceti rost de demonstratia acestei « teoreme » eu imi cer scuzele de rigoare
Cu prietenie
Mihai Mihnea (Mihail Buricea)

Modificat de mihneamihai (Astazi 08:59:18)


pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
La  modul  serios demonstratia  exista, dar  nu  cred  ca  este  cazul  sa  transformam  spatiu  acestui  cenaclu  in  spatiu  de  disertatii  matematice
Ma  bucur  ca  pana  la  urma  am  fost  inteles,  relativ  la  punctul  de unde  am  pornit  Respectiv  ca  niste afirmatii  trebuiesc  mai  bine  argumentate Mi-am  cerut  scuze  pentru  respectivele  expresii  chiar  inainte  de  a  ajunge  la  dumneavoastra   Fiindca  fraza  dumneavoastra "  Nu  stiu  ce  legatura  aveti  cu  stiinta" era  la  fel  de  jignitoare,  dar  dupa  cum  stiu  eu  inca  dv.nu  v-ati  cerut  scuze.  Dar  trecand  peste  toate  acestea  cred  ca  pentru  amandoi  (ca  si  pentru  ceilalti) ar  fi  mai  bine  sa  nu  ducem  un  asa  zis  razboi,  ci  sa  incercam  sa  fim  si  sa ramanem  prieteni
Cu  foarte mult  respect
Maximilian Justin  Novicov

_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov


pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
SCUZE DOMNULE MAX, din toata inima, ptr exprimari nefericite!
Vreau sa fim prieteni, sunteti un om deosebit!
Mihnea Mihai


pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
Draga  Mihnea 
Bine  ca  am  ajuns  aici
O  prietenie  este  cel  mai  bun  lucru  pa  care  mi-l  doresc  Nu  imi  doresc  averea  lui  Bill  Gates,  dar  o  prietenie  DA!
Multumesc,  sper  ca  pe  viitor  discutiile  sa  ramana  aprinse  si  interesante,  dar  ca  foarte  bune  prieteni!
Ca  vesnica  prietenie  dintre  campie  si  munti !



_______________________________________
A  scrie  inseamna  a   respira!
mnov

discutie bine  ca  am  este  cel  mai  bun  pa  care 

31.5KB


pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
Temporalitate şi educaţie

Educaţia, în calitate de proiect dar şi de fenomen real, se raportează la coordonatele temporale şi implică o anumită succesivitate în timp. Orice proiect formativ presupune o modelare şi o supunere a duratelor, o luptă cu timpul, cu vremurile, cu istoria. Procesul ca atare înseamnă o devenire în plan cronologic, o transformare în timp a indivizilor sau societăţilor. Educaţia este un soi de actualizare memorială, un fenomen de readucere în prezent a unui capital inepuizabil, care este cultura omenirii. Devenirea preconizată de educaţie înseamnă nu numai schimbare a unor proprietăţi interioare, personale, ci şi o  gestionare inteligentă a unor surse date cum ar fi timpul. „Cel mai important în educaţie nu este să câştigăm timp, ci să-l pierdemâ€Â? – scria Comenius cu câteva secole în urmă. Iar Jean Jacques Rousseau nota şi el: „cea mai utilă regulă a oricărei educaţii este de a şti cum să pierdem timpulâ€Â?. Să-l pierdem cu folos, de bună seamă, să lase urme palpabile, vizibile, de durată în modul nostru de a fi sau de a face.
Timpul educativ este o secvenţă a timpului social specializat în pregătirea subiecţilor în a accede la cultura epocii, în însuşirea unei profesiuni, în formarea unor conduite prescrise de societate, în achiziţionarea unor informaţii specifice. Timpul educativ este perioada în care subiecţii parcurg un program de formare (direct sau indirect, explicit sau implicit) la nivelul unor instanţe precum familia, şcoala, instituţiile culturale, biserica, armata etc. Chestionarea timpului, ca problematică, incumbă de la început o poziţionare pedagogică pentru că timpul este un analizator social, o perspectivă de racordare la existenţă, un factor de eficacitate pragmatică a propriilor acţiuni. Schimbările şi accelerările de ordin social vor reverbera într-un mod specific şi la nivelul temporalităţii şcolare.


pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
Timpul social fiinţează ca un loc de conjuncţie a duratelor individuale, cu conţinuturi diferite, ca un simbol unificat, convergent pentru buna funcţionare a respectivei societăţi. Cu toate acestea, timpul social nu se confundă cu timpul individual sau cu timpul fizic sau astronomic. Realitatea lui este dată de funcţionalitatea pe care o exercită asupra comunităţii. Timpul social este multiplu (în mod simultan două sau mai multe grupuri sociale trăiesc timpul diferit), modificabil de la o etapă de existenţă a grupului la alta. Timpul social exprimă faptul că la nivelul societăţii se impune o anumită regularizare a evenimentelor şi activităţilor. Comunitatea îşi construieşte norme de comprehensiune cu privire la „ceea ce a fostâ€Â?, „ceea ce esteâ€Â? şi „ceea ce urmează a fiâ€Â?. Timpul în societate nu mai este un concept transcendent, mitic, ci reprezintă o miză majoră a existenţei concrete. „Timpul costăâ€Â? ar fi deviza principală şi în virtutea acesteia se creionează toate actele noastre, de la cele strict economice, de câştig, până la cele de formare sau loisir. De aici şi strategiile multiple, particularizate de rentabilizare a folosirii timpului, de extragere a cât mai multe foloase într-o unitate de timp determinată.
Există mai multe prilejuri de fasonare a temporalităţii la nivel personal. Familia reprezintă un şantier de unificare şi armonizare a timpurilor, de atenuare a discontinuităţilor, de eliminare a contradicţiilor. Ea însăşi trebuie să se adapteze ritmicităţilor exterioare, să se modeleze în acord cu multiplele logici de conturare a temporalităţii. Există riscul ca sub presiunea unor forţe exterioare, temporalitatea familială să se fragmenteze, să se relativizeze la alte determinări decât cele specifice. Spaţiu al intimităţii prin excelenţă, dar şi mediu de socializare a celor ce vin, familia joacă rolul de liant, de catalizator, de factor de resimbolizare a unor repere temporale pe care societatea le promulgă şi le generalizează. Evoluţiile individuale nu mai ascultă întotdeauna de evoluţii lineare, cumulative, ci pot împrumuta note ale discontinuităţilor şi re-actualizărilor de tot felul. Vechile modele propuse de societate, ca cele privind fasonarea carierei şi respectarea ciclului familial tradiţional (copiii să reia ceea ce au făcut şi părinţii) par să intre în declin, să se estompeze sub influenţa trăirii postmoderne a temporalităţii. Intervin evoluţii „catastroficeâ€Â?, atipice, neconforme cu modelele mai vechi (schimbări bruşte ale profesiunilor, excelenţă în domenii periferice, experimentări nonstandard etc.).


pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
Referenţialul timp poartă numeroase semnificaţii. ÃŽn Occident, timpul reprezintă o entitate ce există inexorabil în natură. Timpul este asemenea unui drum unidirecţional, segmentat în mai multe unităţi pe care le parcurgem fără putinţa de ne întoarce de unde am plecat. Dată fiind această situaţie, ne planificăm totdeauna  timpul, ni-l fragmentăm în aşa fel încât să ţinem cont de devenirea temporală şi ne îndreptăm privirea mai mult spre viitor. Ne folosim de timp ca de ceva material: îl exploatăm, îl câştigăm, îl pierdem, îl economisim, îl risipim, îl păcălim. O altă trăsătură a concepţiei noastre despre timp este rapiditatea. O persoană care acţionează lent este categorisită ca iresponsabilă sau leneşă. Dar nu în toate culturile şi toate timpurile este aşa. Dispunerea de timp, a celui personal, este o expresie a libertăţii. Libertatea nu se poate exercita decât în timp.
Complicarea şi diversificarea instituţiilor sociale implică o schimbare a raportării noastre la timp. La un moment dar, acţiunile se vor înscrie nu numai pe linia păstrării poziţiilor achiziţionate, ci şi pe direcţia ascensiunii către noi statute. O sumedenie de noi reglementări sau instituţii vin să gireze nu atât prezentul cât viitorul persoanelor (vezi societăţile de asigurare sau aşezămintele bancare). O dată cu generalizarea alfabetizării şi educaţiei, înclinarea atenţiei dinspre trecut către viitor se amplifică. Mai întâi copiii sunt obişnuiţi să decripteze simbolurile temporale, să folosească ceasurile, să-şi programeze activităţile, să respecte termenele, să se concentreze înspre sarcini atât cât este nevoie. Ceasurile sunt nu numai instrumente tehnice, ci şi construcţii culturale care trimit mesaje de un anumit tip. Ele ne afundă într-o temporalitate anume, într-un perimetru de simboluri cu privire la durate, la relaţii, la semnificaţii.


pus acum 20 ani
   
mnovicov
Administrator

Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1985
ÃŽntreaga cultură modernă şi postmodernă dă satisfacţie fugacităţii şi glisării temporale. De la pictura de tip impresionist şi până la arta cinetică, de la filosofia de tip „romanticâ€Â? şi fulguraţia de-constructivistă a metafizicii contemporane, toate acestea probează o nouă poziţionare faţă de ceea ce este fulgerul clipei. Timpul omului actual este din ce în ce mai des-figurat, parcelat şi expus disipării. Practicile şi tehnicile cotidiene însele s-au mulat imediat pe această nouă apetenţă: cafeaua tradiţională devine de tip instant, noul aparat foto de tip polaroid dă satisfacţia deţinerii pozei imediat, a luat naştere o întreagă producţie de satisfacere a poftelor debordante. Experienţa aşteptării, a răgazului, a contemplării sau intrării în durată a intrat intr-o perioadă de recul. Trăirile existenţiale de tip estetic sau mistic şi-au schimbat şi ele schemele şi desfăşurările temporale (explorări accidentale, fulgurante, treceri bruşte de la o stare la alta etc.).
Această îngrămădire a simultaneităţii şi fugacitatea evidentă a mişcării lumii în care trăim nu obligă numaidecât la o frenezie activistă, ci ne invită să reflectăm mai mult la şansa de a ne lăsa formaţi de clipa ce se scurge, de instantaneitatea evenimenţială, de valul cronic care ne-a acaparat. E nevoie de o educaţie integrală, în care evenimenţialul să se conexeze inteligent cu stabilul, în care rapiditatea analizelor să se concilieze cu ponderarea sintezelor, în care clipa să se întâlnească cu eternitatea.
Am putea medita dacă nu cumva şcoala ar trebui să acorde o mai mare importanţă sensibilizării subiectului faţă de propria devenire şi ancorare în temporalitate. Credem că este nimerit ca supoziţia metafizică a lui Socrate, Gnoti seavton, să fie completată cu cea a lui Horaţiu, Carpe Diem. Ar fi bine dacă în şcoală am fi învăţaţi nu numai cum să devenim înţelepţi, să ne cunoaştem pe noi înşine, ci şi cum să ne fructificăm viaţa, să extragem maximum din clipa ce-o avem la îndemână!


pus acum 20 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la